Conform Agenției pentru Protecția Mediului, una dintre cele trei surse majore de poluare a apei în râuri și pâraie este sedimentul.
Ce este sedimentul?
Sedimentul este format din particule fine, precum nămolul și argila, apărând în general ca rezultat al eroziunii solului. Pe măsură ce ploaia spală solul gol sau un râu erodează malul noroios, sedimentul ajunge în ape. Aceste particule fine apar în mod natural în mediu, dar problemele apar atunci când intră în sistemele acvatice în cantități mai mari decât cele naturale.
Ce provoacă eroziunea solului?
Eroziunea solului se întâmplă ori de câte ori solul este expus la elemente, mai ales după îndepărtarea unei mari cantități de vegetație. Rădăcinile plantelor sunt foarte eficiente în reținerea solului. O cauză frecventă a eroziunii este construcția de drumuri și clădiri. În timpul construcției, solul rămâne expus pentru perioade lungi de timp. Împrejmuirile din material textil, susținute de țăruși din lemn, sunt adesea utilizate pe șantierele de construcții ca măsură de conținere a sedimentelor.
Practicile agricole duc la perioade lungi de timp în care suprafețe vaste de sol sunt lăsate goale. La sfârșitul toamnei și iarna, milioane de hectare de terenuri agricole sunt lăsate expuse elementelor. Chiar și în timpul sezonului de creștere, unele culturi nu protejează suficient solul. Porumbul, în special, este plantat pe rânduri la distanțe de 50-75 cm, cu benzi lungi de sol gol între ele.
Practicile silvice pot, de asemenea, duce la eroziune, mai ales pe pante abrupte. Îndepărtarea copacilor nu expune neapărat solul direct, iar operațiunile forestiere atente pot menține eroziunea la minimum. Cu toate acestea, utilajele pot deteriora vegetația de jos. Zonele cu utilizare intensă, cum ar fi drumurile forestiere și depozitele de material lemnos, lasă cu siguranță solul neprotejat și supus eroziunii.
Poluarea prin sedimentare
Particulele fine în suspensie provoacă turbiditate în cursurile de apă. Cu alte cuvinte, fac apa mai puțin transparentă, blocând lumina soarelui. Scăderea luminii va împiedica creșterea plantelor acvatice, care oferă un habitat esențial pentru multe animale acvatice, inclusiv peștii tineri. O altă modalitate prin care sedimentul poate fi dăunător este prin sufocarea paturilor de pietriș unde peștii își depun ouăle. Paturile de pietriș oferă o suprafață perfectă pentru protejarea ouălor de păstrăv sau somon, permițând în același timp oxigenului să ajungă la embrionul în creștere. Când nămolul acoperă ouăle, împiedică acest transfer de oxigen.
Nevertebratele acvatice pot suferi de deteriorarea sistemelor lor fragile de filtrare, iar dacă sunt sesile (imobile) pot fi îngropate de sedimente. Particulele fine pot fi în cele din urmă transportate în zonele de coastă, unde afectează nevertebratele marine, peștii și coralii.
Unele practici utile
- Amplasarea de garduri din material textil sau baloți de paie în jurul zonelor unde solul este deranjat.
- Utilizarea celor mai bune practici de combatere a eroziunii solului în jurul șantierelor de construcții.
- Protecția vegetației de-a lungul malurilor râurilor. Replantarea arbuștilor și copacilor, dacă este necesar.
- Utilizarea culturilor de acoperire pe terenurile agricole atunci când nu se cultivă culturi obișnuite.
- Practicarea agriculturii fără lucrări de arat.
- Respectarea celor mai bune practici în timpul operațiunilor forestiere. Aceasta include construirea unor traversări adecvate ale râurilor, evitarea operațiunilor în condiții excesiv de noroioase și selectarea echipamentelor de lucru care vor minimiza deteriorarea solurilor.
Surse:
Necunoscut. „Practici voluntare de management optim pentru calitatea apei”. Ediția 2018, Departamentul de Conservare a Mediului din New York, 2018, NY.
Castro, Janine și Frank Reckendorf. „Efectele sedimentelor asupra mediului acvatic”. Lucrare nr. 6, Departamentul de Geosciințe al Universității de Stat din Oregon, august 1995, OR.
Consiliul Regional Mid-America. „Ce este poluarea cu sedimente?” EPA, Kansas City, MO.
