Un nou studiu britanic spune că ar trebui să fie de clasă mondială și gratuit.
Acum câțiva ani, Alex Steffen scria:
Există o relație directă între tipurile de locuri în care trăim, opțiunile de transport pe care le avem și cât de mult conducem. Cea mai bună inovație legată de mașini nu este să îmbunătățim mașina, ci să eliminăm nevoia de a o conduce peste tot unde mergem.
Vedem acest lucru desfășurându-se în timp real în California, care are mai multe mașini electrice decât orice alt stat, dar unde emisiile de la țeava de eșapament continuă să crească. Potrivit Nicholei Groom de la Reuters, emisiile din Houston au crescut cu 46 la sută (dar ea nu spune de când).
Emisiile din transport au crescut, de asemenea, în alte orașe mari precum Atlanta, Philadelphia și San Antonio, conform rapoartelor orașelor privind emisiile climatice din ultimii ani, și au urcat cu aproximativ 21 la sută la nivel național din 1990, conform EPA.
Totul ține de designul urban, de extinderea necontrolată; de aceea nu-și ating obiectivele în California.
Acest eșec are mai puțin de-a face cu politicile energetice sau de mediu și mai mult cu deciziile de planificare urbană vechi de zeci de ani care au transformat California – și în special Los Angeles – într-un paradis pentru dezvoltarea extensivă de case unifamiliale și naveta lungă, potrivit oficialilor de stat.
Statul a crescut cheltuielile pentru transportul public cu 60 la sută, „dar opțiunile de tranzit sunt slab adaptate pentru vastele întinderi de cartiere de tip suburban din California.”
Între timp, în Marea Britanie…
Autobuz în Londra/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Aceasta nu este doar o problemă nord-americană; transportul este, de asemenea, unul dintre cei mai mari emitenți de carbon din Marea Britanie. Acum, Friends of the Earth a sponsorizat un studiu realizat de consultanții Transport for Quality of Life, care solicită o investiție masivă în transportul public, într-o încercare de a reduce kilometrajul auto cu 20 la sută până în 2030. Ei descriu un sistem de transport de clasă mondială, care ar fi suficient de bun pentru a scoate oamenii din mașini:
Din perspectiva pasagerilor, principalele caracteristici ale unui sistem de transport public de clasă mondială ar include o rețea cuprinzătoare; servicii frecvente, fiabile și accesibile; un sistem unic de ticketing, valabil pentru toate modurile de transport; vehicule noi cu emisii reduse; și facilități de așteptare de înaltă calitate. Acest lucru este foarte departe de tipul de sistem de transport public pe care îl avem în prezent în cea mai mare parte a Marii Britanii, în afara Londrei.
Este cu siguranță departe de tipul de transport pe care îl avem în America de Nord. Ca model de sistem de succes, ei se uită la München: „În toată această zonă, transportul public funcționează ca un singur sistem: autobuzele, tramvaiele și trenurile subterane și suburbane sunt planificate împreună pentru a oferi o singură rețea, un singur orar, un singur bilet.”
Transport for Quality of Life/CC BY 2.0
O comparație între sistemele britanice și cele continentale este surprinzătoare; numărul persoanelor care utilizează transportul public este semnificativ mai mare, chiar și la densitățile din California.
Metrou intrând în stație/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
După ce am petrecut câteva zile în München pot atesta că sistemul este superb; ei extind liniile de tramvai până la marginea orașului pe căi dedicate înainte ca zona să fie chiar și complet dezvoltată, și construiesc la o densitate suficient de mare pentru a plasa mulți oameni la distanță de mers pe jos de transportul public. Dar consultanții au și alte idei pe lângă transportul de calitate similară cu cea din München; ei spun, de asemenea, că ar trebui să fie gratuit.
Mike Childs de la Friends of the Earth spune pentru The Guardian că acest lucru nu este atât de scump, comparativ cu construirea de autostrăzi. “Zeci de orașe din lume oferă o formă de transport public gratuit. Ceea ce vedem în schimb este creșterea tarifelor de autobuz cu 75% în ultimii 15 ani și peste 3.300 de servicii reduse sau eliminate din 2010 în Anglia și Țara Galilor.”
Într-adevăr, acolo unde locuiesc eu în Toronto, ultimul primar a eliminat o taxă pe mașini, în timp ce actualul primar permite tarifelor de transport să crească mult mai rapid decât inflația. Ei continuă să pună nevoile șoferilor înaintea celor care utilizează transportul în comun, până la punctul în care tramvaiele nu se pot mișca din cauza BMW-urilor parcate. Și în loc să integreze totul așa cum o fac în München, provincia este pe cale să destrame totul – la fel ca New York City, unde transportul în comun este mai degrabă o minge de fotbal politică decât un sistem coerent.
Există multe lecții de învățat din acest raport, cea mai importantă fiind că trebuie să depolitizăm transportul public și să recunoaștem importanța sa în scoaterea oamenilor din mașini. Pentru a face asta, trebuie să fie curat, rapid, convenabil și ieftin. Și dacă doar o fracțiune din banii cheltuiți pe autostrăzi ar fi investită în transportul public, ar putea fi toate acestea.
