Cum să înveți limbajul păsărilor în 5 pași

O persoană observă păsări într-un mediu natural, concentrându-se pe comportamentul și vocalizările acestora.

Păsările adoră să spună povești și să flecărească despre ce se întâmplă în jurul lor în orice moment. Sunt ființe vigilente și vocale, iar naturaliștii știu că, ascultându-le, poți descoperi ce face toată lumea — chiar și atunci când „cineva” este complet ascuns vederii. Pe lângă faptul că afli dacă un mascul își apără un teritoriu sau dacă o pereche are un cuib în apropiere, poți să îți dai seama și dacă o nevăstuică se strecoară prin subarboret, dacă un coiot trece în goană sau dacă un excursionist este la câteva minute pe potecă distanță de tine — totul din felul în care ciripesc păsările!

Puține lucruri din lume îți vor rămâne necunoscute dacă asculți păsările. Dar cum afli ce spun ele? Nu există niciun mister, iar urmarea acestor cinci pași te va ajuta să devii fluent în limbajul păsărilor.

1. Adoptați un loc de observație constant

Primul pas în învățarea limbajului păsărilor este să petreci timp într-un singur loc pentru a cunoaște foarte bine păsările specifice dintr-o zonă. Secretul este să adoptați o rutină a locului de observație. Vizitând o locație frecvent și regulat, vei începe să cunoști păsările la nivel individual.

Vei începe să simți preferințele fiecărei păsări specifice în ceea ce privește locurile de odihnă, comportamentul de hrănire și atitudinile față de tot felul de lucruri, de la competitori la prădători. S-ar putea chiar să începi să cunoști păsările pe nume. Păsările te vor cunoaște și ele și vei deveni din ce în ce mai puțin o perturbare pentru activitățile lor. Cu cât se simt mai confortabil cu tine, cu atât mai multe vei învăța despre stilul lor de viață.

Acesta este începutul ascultării, stadiul incipient al învățării sunetelor cântecelor, chemărilor și alarmelor — și când și de ce se întâmplă.

2. Concentrează-te pe 5 specii locale comune

Locul tău de observație va fi, probabil, frecventat de mai multe specii pe care vei ajunge să le cunoști. Poți începe să îți dezvolți abilitățile auditive și vizuale spionând alte păsări comune din zona ta. Specii precum vrăbiile cântătoare (song sparrows), cintezele cu ochi negri (dark-eyed juncos) și, bineînțeles, omniprezentul sturz american (American robin) sunt excelente deoarece se găsesc într-o gamă largă de locuri, chiar și în parcurile urbane.

Limitează această listă la cinci specii și cunoaște-le foarte, foarte bine. Cu cât le cunoști mai bine, cu atât îți va fi mai ușor să recunoști comportamente similare sau diferite la alte specii de păsări pe măsură ce îți extinzi cunoștințele. Învață să cauți „comportamentul de bază” sau ce fac păsările atunci când se simt confortabil și își văd de ziua lor. Observă ce fac atunci când sunt alarmate din diferite motive. Cum vocalizează, unde se așează sau se ascund, cum hărțuiesc intrușii, cine este considerat un intrus și multe alte aspecte ale comportamentului.

De reținut, ciorile și alte specii din familia corvidelor sunt păsări strălucite, complexe, care par să încalce toate regulile. Deși ar putea fi comune în zona ta, nu te baza pe ele pentru a învăța limbajul păsărilor. Mai degrabă te vor încurca și te vor zăpăci decât să clarifice limbajul păsărilor. Rămânerea la speciile de păsări cântătoare se va dovedi a fi cea mai utilă.

Prin pașii unu și doi, vei începe să recunoști cu ușurință ce este comportamentul de bază și să observi când există o schimbare. Atunci intervine pasul trei.

3. Învață cele 5 tipuri de vocalizări

După cum vei fi observat cu siguranță în timpul pașilor unu și doi, păsările au multe motive și moduri de a vocaliza. Nu stau pur și simplu pe o creangă și cântă, ci au un întreg repertoriu de sunete pentru a reflecta ce experimentează. Așa cum subliniază Jon Young, un naturalist de o viață și un expert în limbajul păsărilor, acestea pot fi sortate în cinci categorii:

  • Cântece — sunetele specifice pe care le folosesc pentru a-și apăra teritoriul și a atrage perechea.
  • Chemări de companie — sunetele pe care păsările le folosesc pentru a comunica între ele în timpul hrănirii sau al călătoriei.
  • Cerșitul juvenil — sunetele de „mi-e foame!” pe care puii și păsările tinere le fac pentru a-i convinge pe adulți să-i hrănească.
  • Agresiune — sunetele emise de păsările care își apără teritoriul împotriva altor păsări intruse.
  • Alarmă — sunetul emis atunci când se exprimă alarma față de o amenințare.

Sunetele de alarmă combinate cu comportamentul dezvăluie o cantitate surprinzătoare de informații. Așa cum subliniază Audubon, „Uluitor, păsările își pot adapta chemările pentru a răspunde unei game largi de amenințări. Dacă o pasăre de pradă zboară pe deasupra, o pasăre cântătoare poate scoate un sunet scurt, liniștit, ascuțit, care nu va purta departe. Acest lucru alertează păsările din apropiere fără a dezvălui locația celui care emite chemarea. Dar dacă o pasăre de pradă este cocoțată, speciile mai mici ar putea încerca să proiecteze sunete puternice și adânci pentru a aduna ‘trupele’ și a asalta intrusul. Păsările mici (Chickadees), de exemplu, scot un sunet ‘seet’ ascuțit când văd un prădător aerian. Dacă însă întâlnesc o bufniță cocoțată, vor țipa ‘chick-a-dee !’ cu un număr crescând de ‘dees’ în funcție de severitatea amenințării.”

Aceste cinci tipuri de vocalizări sunt explicate în detaliu în cartea lui Young, „What The Robin Knows,” o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă limbajul păsărilor. În primul rând, concentrează-te pe cunoașterea acestor tipuri de vocalizări de la cele cinci specii locale ale tale. Te vor ajuta să înțelegi când păsările se află în comportamentul de bază, așa cum se întâmplă cu primele patru tipuri de vocalizare, sau când ceva agită zona. Apoi vei trece la combinarea sunetului și a comportamentului în pasul patru.

4. Învață ‘formele’ alarmei

Sunetele pe care le fac păsările dezvăluie destul de multe, dar și modul în care se mișcă în timp ce vocalizează dezvăluie multe despre ce anume le interesează, le alarmează sau le agită.

Potrivit unui articol de la Wilderness Awareness School, o școală de top pentru educația naturalistică fondată de Young, „Zgomotul propriu-zis pe care îl face pasărea s-ar putea să nu fie foarte diferit de chemarea sa de companie, dar emoția din spatele acestuia se va simți mai degrabă agitată decât calmă. O vrabie cântătoare ar putea ieși din desiș, ciripind nervos. Poate un stol de sturzi (robins) va țipa și se va arunca în căutare de adăpost, spunându-ți că un șoim (sharp-shinned hawk) este la pândă. Anumite comportamente, cum ar fi ștergerea ciocului pe o creangă, pot semnala, de asemenea, agitație.”

Comportamentul unei păsări alarmate capătă o anumită „formă” în funcție de tipul amenințării — fie că vine de sus sau de jos, tipul prădătorului și tipul de urgență. La fel ca cele cinci vocalizări, Young a schițat 12 forme pe care le iau alarmele păsărilor atunci când le observi pe teren.

De exemplu, păsările pot „sări ca floricelele” (popcorn) sau pot sări din tufiș când trece un prădător terestru, dar se pot „arunca” (ditch) sau se pot scufunda în tufiș dacă trece pe deasupra un prădător aerian. O formă comună de alarmă pe care o poți folosi pentru a găsi bufnițe este o alarmă „parabolică”, care este atunci când păsările se adună și se aruncă pentru a hărțui bufnița până părăsește zona. Ornitologii care caută bufnițe sau alte specii de păsări de pradă folosesc această alarmă în avantajul lor.

Este chiar posibil să îți dai seama ce animale sunt prin preajmă pe baza formei unei alarme? Da, chiar este. Iată un scurt video în care Young explică diferența dintre forma alarmei pentru câini și cea pentru pisici.

5. Pune totul cap la cap în timp ce observi păsările

Pe măsură ce observi păsările, pune în practică aceste niveluri de cunoaștere și observație. Și acesta este cuvântul cheie: practică! Fie că ești în locul tău de observație, privind activitatea de la hrănitoarea din curte, sau campezi departe de cărările bătătorite, notează ce păsări sunt prin preajmă, ce fac și cum sună. Adună toate piesele pentru a observa detaliile și subtilitățile activității din jurul tău.

Este nevoie de mult timp petrecut afară, observând liniștit, ascultând, luând notițe și punând piesele cap la cap înainte de a deveni competent în limbajul păsărilor. Odată ce ești, însă, mișcarea multor ființe sălbatice din jurul tău îți va fi dezvăluită.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top