Grâul nu este sexy. Cel puțin nu în modul în care bucătarii găsesc sexy varietăți de fructe și legume tradiționale. Nu are alura păsărilor crescute în aer liber, a cărnii de vită hrănite cu iarbă sau a peștelui sălbatic. Aceștia sunt termeni care fac ochii gurmanzilor să se mărească atunci când scanează un meniu.
Dar grâul? Grâul este un membru al familiei gramineelor care produce un fruct uscat, cu o singură sămânță, numit bob, care poate fi măcinat în făină. Ce este sexy la asta?
Poate nimic – decât dacă ești un fermier de grâu sau un cercetător care încearcă să dezvolte o tulpină nouă sau îmbunătățită a acestei cereale. Dar atractivitatea nu este motivul pentru care am pus grâul pe lista noastră cu 10 alimente care au schimbat lumea.
Grâul a ajuns pe lista noastră pentru că este una dintre cele trei culturi (celelalte două fiind porumbul și orezul) care au furnizat caloriile ce au făcut posibilă creșterea rapidă a populației mondiale către 10 miliarde de oameni. Astăzi, grâul este cultivat pe o suprafață mai mare la nivel mondial decât orice altă cultură alimentară.
O istorie a grâului
Povestea modului în care grâul și-a găsit drumul în bucătăriile din întreaga lume a început cu mii de ani în urmă în Irak, de unde provine, potrivit National Association of Wheat Growers (NAWG), un grup de lobby cu sediul în Washington, D.C., care susține interesele fermierilor de grâu din SUA. Unii dintre primii oameni au descoperit că grâul avea o valoare specială, ceva ce omenirea cercetează și lucrează să îmbunătățească de atunci.
Încă din Epoca de Piatră, oamenii au descoperit că puteau folosi pietre pentru a măcina boabele de grâu pentru a face făină. Descoperirea acestui secret, de fapt, ar putea fi unul dintre motivele cheie pentru care oamenii au început să trăiască în comunități. Grâul i-a ajutat pe strămoșii noștri antici să-și dea seama că puteau cultiva hrană, pe lângă a urmări turmele și a vâna.
A durat timp, însă, să își dea seama de un proces pentru a sparge boabele, a măcina semințele, a cerne măcinăturile în făină și a rafina procesul de gătit cu ea. Uneltele erau primitive, iar procesul era dificil.
În cele din urmă, egiptenii au descoperit că puteau face ceva foarte special cu grâul. Acum 3.000 până la 5.000 de ani, ei au devenit primii oameni care au construit cuptoare și au copt pâine.
Mii de ani după această revelație în umbra piramidelor, grâul a sosit în coloniile americane în 1777. Coloniștii, însă, au plantat grâu ca o cultură de hobby, nu ca o cultură alimentară, potrivit NAWG. Asta era destinat să se schimbe. De-a lungul timpului, cercetătorii americani au dezvoltat îmbunătățiri semnificative în capacitățile de producție, iar obiceiurile de consum ale consumatorilor din SUA și din lume au transformat în cele din urmă grâul în alimentul de bază pe care îl cunoaștem astăzi.
Alegând Grâul
Una dintre aceste îmbunătățiri a fost descoperirea faptului că germenul (partea reproductivă a plantei) și tărâțele (stratul exterior al bobului) puteau fi îndepărtate printr-un proces numit măcinare. Măcinarea a prelungit timpul în care boabele puteau fi depozitate și a produs, de asemenea, o făină albă moale, nealterată. La începutul anilor 1800, multe mori aveau echipamente pentru a produce această făină rafinată, și a devenit ingredientul dorit pentru copt chiar dacă era mai scumpă decât făina integrală.
Secolul al XIX-lea a adus și alte progrese importante care au făcut făina de grâu accesibilă maselor. Acestea au inclus dezvoltarea de tulpini de grâu mai rezistente, îmbunătățiri în metodele de cultivare și recoltare, extinderea căilor ferate pentru a o transporta și dezvoltarea unor cuptoare mai bune pentru a o coace.
Oamenii au găsit, de asemenea, noi modalități de a consuma grâu. Companii precum Kellogg și Post au creat cereale pentru mic dejun folosind grâu la sfârșitul anilor 1890. Grișul și Cream of Wheat au fost introduse cam în aceeași perioadă. Consumul de grâu a încetinit în timpul Marii Depresii și al anilor celui de-Al Doilea Război Mondial, dar asta avea să se schimbe curând.
În anii 1940 și ’50, Norman Borlaug, un patolog și microbiolog de plante de la Universitatea din Minnesota, a petrecut 16 ani lucrând cu Fundația Rockefeller pentru a dezvolta noi varietăți de grâu care să ajute grâul să devină o cereală de bază în dietele din întreaga lume. Cercetarea sa, care a declanșat „Revoluția Verde,” a ajutat la dezvoltarea industriei grâului în Statele Unite și în mare parte a lumii.
Borlaug, care a lucrat în special în câmpurile de grâu din Mexic, a dezvoltat generații succesive de varietăți de grâu cu rezistență largă și stabilă la boli, adaptare largă la condițiile de creștere pe multe grade de latitudine și cu un potențial de randament extrem de ridicat. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1970 pentru o viață dedicată hrănirii unei lumi înfometate, care a inclus realizările sale în cercetarea agricolă și munca sa în eliminarea provocărilor producției de grâu. De asemenea, a fondat Premiul Mondial pentru Alimentație și, prin realizările sale de prevenire a foametei, a malnutriției și a mizeriei în lume, este creditat cu salvarea mai multor vieți decât orice altă persoană care a trăit vreodată.
Producția de Grâu în Statele Unite
Astăzi, Statele Unite este al patrulea cel mai mare producător de grâu din lume.
Doar China, Uniunea Europeană și India produc mai mult grâu decât fermierii din SUA, potrivit USDA. Producția globală de grâu pentru 2015/2016 va ajunge la 722 MMT, a doua cea mai mare producție înregistrată, potrivit U.S. Wheat Associates și USDA.
Mai mult de 160.000 de ferme din SUA, conform Recensământului Agricol din 2007, din 42 de state, contribuie la producția globală de grâu. Majoritatea acestor ferme, aproximativ două treimi, se află în Marile Prerii, din Texas până în Montana. La nivel național, fermierii dedică peste 18.2 milioane de hectare (45 de milioane de acri) producției de grâu în fiecare an.
„Fermierii americani de grâu sunt dedicați producerii de alimente pentru masa lumii,” a declarat Brett Blankenship, fermier de grâu din Washtucna, Washington și președintele National Association of Wheat Growers. „Fermierii se confruntă astăzi cu provocări globale în producția de alimente, deoarece populația mondială este așteptată să crească la 9 miliarde până în 2050. Industria agricolă trebuie să ofere soluții inovatoare pentru a satisface cerințele globale de alimente. Este vital să continuăm munca lui Borlaug și să avansăm și să îmbunătățim industria grâului prin genetică îmbunătățită, hibridizare, cercetare și colaborare, semințe de cea mai înaltă calitate și progrese în biotehnologie.”
Minunile Grâului
Cercetarea grâului este deosebit de importantă în efortul de a asigura o aprovizionare globală durabilă cu alimente pentru generațiile actuale și viitoare, deoarece mai multe alimente sunt făcute cu grâu decât cu orice altă cereală. Este a treia cea mai comună cultură plantată în țară, fiind depășită doar de porumb și soia, conform NAWG.
Aproximativ jumătate din recolta de grâu a țării este folosită pe plan intern. Unele dintre modurile în care grâul apare pe mesele americanilor includ pâinea coaptă în tavă, lipiile, pâinea coaptă pe vatră, chiflele și chiflele tari, croissantele, covrigii tip bagel, blat de pizza, prăjiturile, biscuiții, crackers, covrigii, produsele de patiserie, cușcușul, pastele, tăițeii asiatici, făina universală și cerealele pentru mic dejun.
Puțin grâu este foarte productiv. Un hectar (un acru) de grâu produce în medie 1.1 tone (40 de bușeli). Un bușel de grâu poate produce:
- 42 de pâini comerciale albe de 680 de grame (un kilogram și jumătate) sau 90 de pâini integrale de 450 de grame (o livră)
- 45 de cutii de cereale fulgi de grâu de 680 de grame (24 de uncii)
- Aproximativ 19 kg (42 de livre) de paste sau 210 porții de spaghete
Nimic din toate acestea nu sună sexy. Dar încercați să vă imaginați cum ar fi să trăiți – sau să încercați să gătiți – într-o lume fără grâu!
