Colegul meu de la PlanetaNoastra, scriitorul Lloyd Alter, ar dori foarte mult o plită cu inducție din cauza problemelor cu gazul. Soția lui, Kelly, cu toate acestea, este departe de a fi pregătită să renunțe la gaz în căutarea ei continuă a excelenței culinare. argumentul ei a fost recent oarecum întărit de furtunile de iarnă din Texas. Acesta este doar un dezacord, între un cuplu căsătorit, dar indică o provocare care nu este întotdeauna pe deplin recunoscută în efortul pentru o viață cu emisii reduse de carbon:
Și anume faptul că familiile pot complica lucrurile.
Pentru fiecare individ care decide că vrea să își asume un angajament personal pentru un stil de viață cu emisii reduse de carbon – fie că zboară mai puțin, devine vegan, renunță la mașină sau se mută într-o casă mică – există și o combinație unică de parteneri, părinți, frați, copii și/sau alte conexiuni familiale cu care această persoană trebuie acum să negocieze în urmărirea acestui obiectiv. Și asta înainte să ajungem chiar la așteptările prietenilor, colegilor și altor conexiuni sociale.
Ar putea fi ușor, de exemplu, pentru o persoană singură să devină 100% vegană. Acest angajament este complicat, totuși, dacă familia cu care locuiești nu este pregătită să se alăture călătoriei – mai ales dacă implică gătirea mai multor mese pentru diferiți membri ai familiei. La dracu’, în funcție de familie, poate complica lucrurile chiar dacă mama ta te invită uneori la cină. Similar, deși renunțarea la zboruri poate fi o modalitate fantastică de a reduce amprenta individuală de carbon, economiile nu înseamnă chiar atât de mult dacă bunicul zboară acum de două ori mai des pentru a veni să vadă copiii.
L-am contactat pe Lloyd pentru a-i obține perspectiva ca persoană care își ajustează stilul de viață pentru a limita încălzirea la 1,5 grade, și el a indicat exemple atât din propria copilărie, cât și din călătoria sa ca părinte, pentru a ilustra cât de diferit se pot desfășura astfel de tensiuni:
„Când eram adolescent și voiam să devin vegetarian, mama îmi dădea bețișoare de pește congelate (abia dezghețate) în fiecare seară, în timp ce toți ceilalți primeau friptură de vită. Era hotărâtă să mă facă să renunț și a reușit. Bănuiesc că aceste conflicte sunt comune. Fiica mea Claire este vegetariană, așa că pur și simplu o acomodăm și facem ceva fără carne, nu este o mare problemă.”
Provocările echilibrării angajamentelor climatice cu relațiile familiale au fost evidențiate în recentul profil ProPublica al omului de știință climatolog și autor Peter Kalmus și al soției sale, scriitoare și academiciană Sharon Kunde, realizat de Elizabeth Weil. În timp ce Kalmus și-a documentat deja eforturile extinse de a-și reduce amprenta de carbon în cartea „Being The Change: Live Well and Spark a Climate Revolution” (A fi schimbarea: Trăiește bine și aprinde o revoluție climatică), articolul ProPublica a explorat un aspect mai puțin aprofundat în carte: anume diferențele de abordare și atitudine între Kalmus și Kunde și copiii lor. Acestea au variat de la Kalmus fiind singurul membru al familiei încă dispus să folosească toaleta de compost pe care a construit-o, până la Kunde rezervându-și dreptul de a zbura – chiar și după ce Kalmus a renunțat definitiv la zboruri.
Pe lângă abordările diferite privind acțiunea climatică în sine, familia poate complica lucrurile pur și simplu prin faptul că locuiește departe. Cum navighează un cuplu divorțat, de exemplu, dorința de a zbura mai puțin dacă unul obține un loc de muncă în cealaltă parte a țării? Ar trebui să le cerem acum activiștilor climatici să-și cântărească alegerile despre cu cine se întâlnesc sau de cine se îndrăgostesc, bazat pe faptul că creșterea aviației va trebui probabil să fie redusă în deceniile următoare? Și ce înseamnă pentru mișcarea climatică în creștere dacă le spunem oamenilor că nu pot iubi pe cine vor să iubească?
Aceasta a fost o întrebare la care a făcut aluzie prietena mea și fosta mea colaboratoare profesională, Minh Dang – care se găsește acum ca americancă pe partea britanică a Atlanticului, la fel cum eu mă găsesc ca britanic aici:
Se simte ca o scuză să spun că nu există răspunsuri ușoare la toate acestea, dar chiar nu există răspunsuri ușoare la toate acestea. Pentru toate articolele care au fost scrise despre Top Zece Moduri de a-ți Reduce Amprenta de Carbon, sau Cum Să Construiești o Casă Mică Fără Conectare la Rețele, mi se pare că au fost mult mai puține despre cum să navighezi cerințele concurente și abordările diferite, în modul în care ne raportăm la amenințarea existențială a timpurilor noastre.
Complexitatea unor astfel de dezbateri – și intensitatea cerințelor și obligațiilor familiale – este doar unul dintre numeroasele motive pentru care continui să cred că ar trebui să prioritizăm intervențiile instituționale și la nivel de sistem. La urma urmei, drumul către o societate cu adevărat cu emisii reduse de carbon probabil că nu ar trebui să depindă de rezultatele individuale ale milioane și milioane de dezacorduri conjugale. Acestea fiind spuse, pașii individuali pot și fac o diferență în încurajarea schimbării. Așa cum a subliniat Lloyd – care este cunoscut pentru că nu este de acord cu mine din când în când – familiile complică aproape totul. Așa că probabil că nu ar trebui să folosim diferențele de perspectivă sau priorități ca o scuză pentru a nu începe cel puțin să explorăm comportamente cu emisii mai reduse de carbon. El spune:
„Unul dă un exemplu și acesta este absorbit. Nu am mai mâncat carne roșie de un an pentru că există alternative. Fiica mea merge cu bicicleta la muncă iarna pentru că așa am făcut eu. Schimbarea se întâmplă în întreaga casă, chiar dacă o singură persoană o începe. Și chiar și Kelly a recunoscut acum că, atunci când această plită va muri (din păcate, aragazurile pe gaz durează o veșnicie), putem cumpăra una electrică. Totul necesită doar puțin timp.”
Din păcate, nu avem mult timp. Dar, așa cum a spus renumita om de știință climatolog Katharine Hayhoe, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face în privința climei este să vorbim cu cei dragi. Indiferent dacă acele conversații sunt despre pe cine vei vota, sau ce ai vrea la cină, sau cu ce combustibil ar putea fi gătită cina, multe vor depinde de contextul în care are loc conversația și de cine participă. Cel mai important lucru este să menținem acele conversații în desfășurare și să ne asigurăm că, în cele din urmă, ne îndreaptă către scopul nostru final; decarbonizarea la nivel societal în câteva decenii. În această privință, cred că majoritatea dintre noi suntem de acord.
