Pe măsură ce ecosistemele naturale de recif din multe oceane ale lumii continuă să scadă din cauza schimbărilor climatice, poluării și dezvoltării, marii prădători marini înoată în afara habitatelor lor tipice în căutarea unor noi surse de hrană. Rechinii, baracudele, macroul și alți pești mari migratori vânează de obicei în apele din jurul recifurilor.
Dar epavele și alte recifuri artificiale create ca substitute pentru recifurile naturale erodate pot susține populații concentrate de acești prădători, descoperă un nou studiu. De fapt, densitățile de prădători au fost de până la cinci ori mai mari la 14 recifuri artificiale analizate în studiu, comparativ cu 16 recifuri naturale din apropiere.
Epavele au fost preferatele lor. Le-au plăcut în special cele care se ridicau între 4 și 10 metri (13 până la 32 de picioare) în coloana de apă, care este coloana de apă de la fundul mării până la suprafață. Cercetătorii au descoperit că, în unele zone, epavele susțineau prădători la densități de 11 ori mai mari decât recifurile naturale sau recifurile artificiale cu profil redus, realizate din beton.
„Recifurile artificiale sunt scufundate intenționat pe fundul mării pentru a suplimenta recifurile existente, dar nu se știe dacă recifurile artificiale beneficiază marii prădători, care sunt importanți pentru sănătatea recifurilor. Pentru a ajuta la umplerea acestei lacune de cunoaștere, echipa noastră a testat dacă recifurile artificiale susțin marii prădători prin efectuarea de sondaje extinse cu scufundări de-a lungul coastei Carolinei de Nord”, a declarat pentru PlanetaNoastra cercetătorul principal Avery Paxton, asociat de cercetare la Centrele Naționale pentru Știința Coastei și Oceanelor (NCCOS) din cadrul Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA) din Beaufort, Carolina de Nord.
„Recifurile artificiale compuse din nave, precum și epavele accidentale, oferă o structură de recif înaltă. Studiul nostru a demonstrat că aceste habitate artificiale înalte pot găzdui densități mari de prădători rapizi, de coloana de apă.”
Descoperirile au fost publicate în revista PLOS One.
Importanța înălțimii pentru unii prădători
Pentru studiu, oamenii de știință scafandri au studiat populațiile de pești la 14 recifuri artificiale și 16 recifuri naturale, aflate la adâncimi între 10 și 33 de metri (32 până la 108 de picioare), de-a lungul a 200 de kilometri (124 de mile) din platforma continentală a Carolinei de Nord. Au lucrat între 2013 și 2015.
Cercetătorii au efectuat 108 treceri de sondaj de-a lungul recifurilor artificiale și 127 de-a lungul recifurilor naturale. Au vizitat majoritatea siturilor de patru ori pe an pentru a urmări informații precum schimbările sezoniere ale populațiilor de pești și tipurile de specii observate.
Au descoperit că recifurile înalte, cum ar fi epavele, atrag mai mulți prădători migratori mari, deoarece înălțimea lor îi face mai ușor de văzut de la distanță. Odată ce prădătorii au ajuns la recifurile artificiale, înălțimea suplimentară completează stilul lor de vânătoare, oferind peștilor rapizi spațiu suplimentar pentru a se deplasa rapid în jurul și prin structură și în sus și în jos în coloana de apă în timp ce își urmăresc prada.
Deși acești prădători de coloana de apă au preferat recifurile artificiale, cercetătorii au descoperit că prădătorii care stau pe fundul mării nu au fost la fel de pretențioși. Pești mari de fund, cum ar fi grouperul și snapperul, au fost observați în densități similare atât în recifurile artificiale, cât și în cele naturale. Aceasta sugerează că recifurile artificiale pot susține acești pești, dar nu în măsura în care beneficiază rechinii, macroul și baracudele.
Deși studiul s-a concentrat pe recifurile din Carolina de Nord, cercetătorii au analizat și rezultatele studiilor asupra sistemelor de recif naturale și artificiale din alte părți ale lumii și au descoperit că modele similare par să se întâmple la nivel global.
Descoperirile sugerează că recifurile artificiale create din epave (sau concepute să arate ca acestea) ar putea fi plasate lângă recifurile naturale degradate și de-a lungul rutelor migratorii dintre aceste recifuri pentru a „acționa ca niște puncte de sprijin pentru peștii în mișcare din cauza schimbărilor climatice sau a altor schimbări din ocean”, a declarat coautorul studiului Brian Silliman, profesor de biologie a conservării marine la Duke, într-o declarație.
Și pentru că observarea marilor prădători marini este atractivă pentru turiști, crearea acestor recifuri artificiale ar putea beneficia economiile costiere ca noi destinații pentru scufundările recreative, așa cum au făcut deja multe recifuri din largul Carolinei de Nord, subliniază el.
