„Poveștile despre abilitatea remarcabilă a caracatițelor de a rezolva puzzle-uri, a deschide sticle și a interacționa cu îngrijitorii acvariilor, sugerează o afinitate între inteligența lor și a noastră”, scrie Regan Penaluna pentru revista de știință Nautilus.
Penaluna medita asupra filosofiei cefalopodelor după ce a luat în considerare o caracatiță dintr-o piață italiană locală.
„Să mănânci tentaculul ar fi, într-un fel, ca și cum ai mânca un creier – cele opt brațe ale unei caracatițe conțin două treimi din jumătate de miliard de neuroni”, scrie ea. „Delicios pentru unii, da – dar pentru alții, un punct de plecare pentru întrebarea filosofică despre alte minți.”
Și așa a făcut ce ar face orice scriitor de știință curios, a intervievat un filosof. Intră în scenă Peter Godfrey-Smith, profesor de filosofie la CUNY Graduate Center, care timp de ani de zile a fost fascinat de ce se întâmplă în creierele cefalopodelor.
„Chiar cred că se simte ca ceva să fii o caracatiță”, spune Godfrey-Smith.
Și într-adevăr, de ce nu? Cefalopodele au cele mai mari sisteme nervoase dintre toate nevertebratele, pe lângă faptul că sunt în mod clar magicieni.
Expunerea A:
Așa cum am scris anul trecut când meditam asupra cât de tari sunt caracatițele:
„Noi oamenii credem că suntem atât de sofisticați cu degetele noastre opozabile și capacitatea de gândire complexă. Dar imaginați-vă viața ca o caracatiță… ochi ca de cameră, trucuri de camuflaj demne de Harry Potter, și nu două, ci opt brațe – care se întâmplă să fie dotate cu ventuze care posedă simțul gustului. Și nu numai atât, dar aceste brațe? Ele pot executa sarcini cognitive chiar și atunci când sunt dezmembrate. Și pe lângă tot acest spectacol, caracatițele au creiere suficient de inteligente pentru a naviga prin labirinturi super complicate și a deschide borcane pline cu bunătăți.”
Așa că Penaluna și Godfrey-Smith s-au apucat de treabă și au avut o conversație fascinantă despre ce înseamnă să fii o caracatiță, în care au fost dezvăluite lucruri precum:
- Caracatițele sunt cu adevărat interesate de ceea ce fac oamenii.
- Caracatițele își pot aminti persoane individuale și pot distinge între persoanele care le plac și cele care nu le plac.
- Caracatițele par să învețe prin încercare și eroare, o metodă mai sofisticată decât condiționarea clasică.
Și multe altele! Este o lectură grozavă și acum vă voi trimite de la PlanetaNoastra să vă bucurați de întregul interviu la Nautilus: What It Feels Like to Be an Octopus.
Și dacă sunteți un iubitor de cefalopode ca și mine, să știți că Godfrey-Smith va lansa o carte intitulată Other Minds: The Octopus, the Sea, and the Deep Origins of Consciousness.
„Cred că cefalopodele au un fel special de alteritate, deoarece sunt organizate atât de diferit de noi și au divergat evolutiv de la linia noastră cu atât de mult timp în urmă”, spune Godfrey-Smith. „Dacă au minți, ale lor sunt cele mai diferite minți dintre toate.”
