Aș putea scrie despre copaci până mi s-ar face verde sub ochi și o fac. Și este probabil ca de fiecare dată când scriu despre ei, să alunec în antropomorfizarea lor. Poate că nu se plimbă și nu zboară pe lună, dar sunt organisme cu adevărat remarcabile, cu daruri și talente proprii. Sunt unii dintre cei mai nobili „cai de povară” ai planetei – am fi nimic fără ei – și merită tot respectul pe care îl pot primi.
Deci, este de mirare că mi-a sărit inima din piept când am citit cuvântul zilei al lui Robert Macfarlane pe Twitter? (Macfarlane scrie despre natură și limbaj, iar feed-ul său de Twitter este un lucru profund și poetic.)
Și multe sunt fotografiile care etalează acest comportament frumos.
Fenomenul a fost studiat încă din anii 1920 și este cunoscut și sub numele de desprindere a coroanelor, timiditatea coroanelor sau spațierea intercoroană. Nu se întâmplă la toate speciile de copaci; unele specii care fac asta o fac doar cu copaci din aceeași specie – unele specii o fac atât cu cele proprii, cât și cu alte specii. Nu există o singură teorie dovedită în spatele acestei rețineri; se crede că ar putea exista de fapt mai multe mecanisme la diferite specii pentru acest comportament adaptiv. Un caz de evoluție convergentă.
O explicație este că este o chestiune de auto-tăiere, într-un fel; pe măsură ce copacii se freacă unii de alții în vânt, devin distanți pentru a opri abraziunea. O altă teorie sugerează că are legătură cu răspunsurile de evitare a luminii și a umbrei. Un studiu a arătat că plantele și-au aranjat frunzele diferit atunci când creșteau printre rude sau specimene neînrudite, umbrind vecinii de specii diferite, dar permițând luminii importante să ajungă la rudele lor. În cele din urmă, ar putea fi foarte posibil o modalitate de a proteja vecinii de dăunătorii care se deplasează.
Indiferent de motiv, există evident o anumită inteligență la mijloc. Iar rezultatul care urmează pentru noi, admiratorii – firicele de cer care se ivesc ca o hartă a râurilor pe tavan – oferă scuza perfectă pentru a medita la aliații noștri arboricoli inteligenți și a ne aminti acest lucru: Poate că nu sunt preocupați să țină pasul cu vecinii în sens social, dar sunt clar conștienți de prezența lor.
