Blaturile din granit au fost la modă timp de un deceniu, dar acum s-a ajuns la asta, o bucătărie întreagă făcută din granit. Cred că este incredibil de urâtă și probabil ridicol de scumpă, dar văzând această imagine și o discuție recentă despre alegerile de blaturi pentru proiectul LifeEdited al lui Graham Hill proiectul LifeEdited, mi-am amintit de o cercetare pe care o făcusem despre blaturi cu ceva timp în urmă.
Granitul este relativ nou în bucătărie; în 1987, era disponibil practic în doar două culori, era incredibil de scump și nici măcar nu era considerat un material bun pentru blaturi din cauza lipsei sale de rezistență. Totuși, în mai puțin de un deceniu, a trecut de la a fi luxos la omniprezent – se găsește în fiecare apartament și bloc nou, indiferent de preț. A devenit cireașa de pe tortul casei McMansion. Prețul a scăzut atât de mult și atât de repede încât acum se poate comanda online în Florida cu 19,95 USD pe metru pătrat (aproximativ 215 USD pe metru pătrat), aproape la fel de ieftin ca un blat laminat. (Deși la momentul scrierii acestui articol, fără îndoială există un surplus semnificativ în Florida.)
Cum s-a transformat granitul de la un virtual necunoscut în bucătărie, la un lux de vârf, la standardul de facto?
La fel ca multe alte aspecte ale vieții noastre de zi cu zi,
A fost globalizat.
Granitul obișnuia să fie o afacere foarte locală – dacă locuiați în nord-est îl luați din Vermont, în Midwest din Minnesota, în estul Canadei din Quebec. Este un material greu, iar principala piață era piatra arhitecturală, tăiată de meșteșugari conform specificațiilor precise pentru industria construcțiilor comerciale. Scoaterea lui din pământ era o muncă periculoasă; carierele de granit erau adesea coșmaruri ecologice. Cu toate acestea, industria oferea un material local și locuri de muncă bine plătite pentru personal calificat.
De asemenea, există multă risipă în extracția granitului; nu este uniform și poate avea adesea fisuri semnificative. Nu doriți să-l expediați la jumătatea globului, doar pentru a fi nevoit să-l aruncați pentru că a fost defect.
Dar granitul se găsește peste tot în lume și este mai ieftin să-l extragi în India și Brazilia. Standardele de mediu nu sunt nici ele la fel de ridicate; în districtul Bangalore, un studiu arată că 16% dintre muncitori suferă de boli legate de praf și apă, cum ar fi tuberculoza, iar aerul din jurul carierelor este neclar de praf. Dar imobilele locale sunt ieftine, la fel și forța de muncă.
A fost containerizat
Spre deosebire de piatra arhitecturală utilizată la exteriorul clădirilor, piatra pentru blaturi și podele are o grosime uniformă de 1.9 cm. Tăind piatra la locul de extracție, plăcile defecte pot fi separate înainte de a fi expediate și pot fi chiar prelucrate ulterior în plăci mai mici, reducând astfel transportul de deșeuri. Odată tăiat în noul standard, placa de 1.9 cm grosime, poate fi introdusă în soluția standard de transport, containerul maritim. Ce dacă majoritatea containerului este plină de aer, costul transportului este mai mult decât compensat de costul redus al materialului. Dintr-odată, granitul nu mai era disponibil doar în două culori, ci în zeci.
De asemenea, a fost computerizat.
Dacă tăierea granitului era înainte o meserie calificată care lucra în trei dimensiuni, ca și blaturi a devenit o simplă chestiune de a tăia plăcile în două dimensiuni. Adesea, plăcile erau expediate din India sau Brazilia către ateliere din China dotate cu echipamente de finisare și șlefuire. Acum, un designer de bucătării din Toronto ar putea trimite un fișier CAD către atelierul din China, unde un fierăstrău computerizat taie granitul indian într-un blat, care este apoi introdus într-un container și expediat la Toronto și instalat într-un apartament.
Un material greu, local, scump și luxos a fost transformat în tapet ieftin, omniprezent, de 1.9 cm grosime. O industrie puternică a crescut și a prosperat în fața, și de fapt în ciuda, interesului crescând pentru materialele verzi și sustenabile, pentru că un blat de granit este orice, numai verde nu.
Dar există o mulțime de alte probleme cu granitul pe care consumatorul nu le vede, nu le cunoaște sau adesea nu-i pasă.
Nu este deosebit de solid; granitul este plin de fisuri și crăpături microscopice care trebuie umplute, iar blaturile trebuie întreținute și sigilate. Studiile au arătat că spațiile și fisurile pot deveni zone de reproducere pentru bacterii. Un studiu brazilian/portughez a comparat două suprafețe de plastic utilizate frecvent la tocătoare (polietilenă și polipropilenă) cu granitul și a constatat că „cele două materiale plastice au fost, în general, mai puțin predispuse la colonizare [de către salmonella] decât granitul.”
Realmente, materialul face un blat prost care este supus contaminării, muncitorii care îl extrag sunt exploatați, este transportat în toată lumea în căutarea celei mai ieftine forțe de muncă pentru extracție și tăiere, și poate chiar fi radioactiv. Nu-mi pot imagina de ce l-ar dori cineva.
