La începuturile invaziei Rusiei în Ucraina, am asistat în unele cercuri europene la o revenire a apelurilor pentru explorarea combustibililor fosili prin fracturare hidraulică—mandatul scurt al lui Liz Truss ca Prim-ministru al Marii Britanii ducând la un moment la fel de scurt când fracturarea hidraulică părea probabil să primească undă verde din nou. Se pare, totuși, că judecata mai rece prevalează acum în mare parte.
Germanii se întrec unul cu altul să economisească energie. Actualul Prim-ministru al Marii Britanii, Rishi Sunak, a interzis din nou fracturarea hidraulică. Și pare să existe o recunoaștere mult mai largă că drumul către independența energetică nu constă într-o dependență mai mare de combustibili poluatori, ci mai degrabă în dublarea eforturilor pentru eficiență, suficiență și energii regenerabile.
Într-adevăr, dacă Raportul IEA Renewables 2022 este credibil, invazia Ucrainei ar putea fi privită în cele din urmă ca un punct de inflexiune pentru tranziția noastră de la combustibilii fosili—cu inițiative majore de politici în SUA, China și Europa ducând la o implementare mai rapidă a energiilor regenerabile. Și, cel puțin în cazul Europei, o reducere semnificativă a cererii de gaz natural, petrol și cărbune.
Pentru a sublinia cât de repede se întâmplă toate acestea, creșterea prognozată a energiilor regenerabile este cu 30% mai mare decât previziunile de acum doar un an. Ca urmare a acestei schimbări majore, raportul spune că ar trebui să vedem energiile regenerabile depășind cărbunele ca sursă principală de energie electrică la nivel mondial până în 2025.
Iată cum descrie Directorul Executiv al IEA, Fatih Birol, semnificația globală:
Niciunul dintre acestea nu este inevitabil, desigur. Și întotdeauna trebuie făcut mai mult. În timp ce facilitățile de stocare a gazului din Europa sunt în prezent destul de pline—atenuând temerile imediate legate de influența Rusiei asupra cererii de energie—auzim, de asemenea, știri de la The Guardian că germanii nu au atins chiar ținta guvernamentală dorită de reducere a consumului cu 20%, ceea ce duce la îngrijorări că iarna viitoare ar putea fi mai dificilă decât aceasta. IEA însăși afirmă că sunt necesare investiții suplimentare de 100 de miliarde de euro în energie curată pentru a ajuta Europa să reziste șantajului energetic rusesc în 2023.
Și în timp ce guvernul conservator al Marii Britanii a anulat în sfârșit interdicția ridicolă generală privind energia eoliană și solară terestră—o decizie politică menită în mod clar să placă aripii eurosceptice a partidului—a decis, de asemenea, să acorde aprobarea unei noi mine de cărbune controversate.
Dau și iau, cred.
Dar ideea principală rămâne. Suntem adânc în mijlocul unei tranziții energetice pe care legile fizicii dictează că trebuie să ne ducă la zero emisii nete în următoarele câteva decenii. Nimeni nu susține că putem opri utilizarea tuturor combustibililor fosili mâine. Dar pare să existe o recunoaștere tot mai mare că a opune obiectivul securității energetice securității climatice este o alegere falsă dezastruoasă.
Mai important, acesta este un moment puternic, didactic, despre ritmul în care ne putem schimba—dacă alegem. Pentru că să recunoaștem: Chiar și noile previziuni de creștere, cu 30% mai mari, pentru energiile regenerabile reprezintă încă un ritm care nu se potrivește cu profunzimea crizei cu care ne confruntăm. Așa că, deși sunt încântat să văd că această schimbare se întâmplă, voi continua, de asemenea, să insist pentru mai mult.
- Cât de repede am putea progresa dacă prețul combustibililor fosili ar reprezenta costul lor real?
- Cât de mult am putea realiza dacă am asculta protestatarii și oamenii de știință, și am înceta în sfârșit să căutăm noi combustibili fosili?
- Ce s-ar mai putea face dacă am schimba înțelegerea despre cum arată cu adevărat „viața bună”, concentrându-ne pe suficiența și abundența comunitară, mai degrabă decât pe producție și consum cu orice preț?
Tocmai am văzut că lucrurile se pot schimba repede. Să le schimbăm mai repede.
