Într-un cuvânt, da. Nu trebuie să cumpărăm ceea ce ne vând ei.
La Universitatea Ryerson, unde predau, încep un experiment în care încercăm să trăim un stil de viață compatibil cu 1,5 grade, și să ne limităm amprenta individuală de carbon la 2,5 tone pe an, ceea ce sugerează IPCC că trebuie să facem cu toții până în 2030 dacă vrem să rămânem sub 1,5 grade de încălzire. Am încercat anterior să abordez întrebarea dacă acest tip de acțiuni individuale fac o diferență, citându-l pe scepticul Martin Lukacs din The Guardian, care a scris că preocuparea noastră pentru obiceiurile și consumul personal este „rezultatul unui război ideologic, purtat în ultimii 40 de ani, împotriva posibilității de acțiune colectivă.”
Mi-am amintit de asta recent, citind The New York Times, unde
care pune întrebarea dacă încercarea de a ne schimba obiceiurile contează deloc într-un război ideologic. Ea subliniază același punct ca și Lukacs:
Ea continuă:
© Marile companii ne-au antrenat de mici să le adunăm gunoiul
Este adevărat că marile corporații ne-au spălat pe creier de 60 de ani, antrenându-ne să le adunăm gunoiul pentru a putea vinde produse de unică folosință și apoi să le separăm în mici grămezi, astfel încât să se prefacă că le reciclează. Este de asemenea adevărat că acum este aproape imposibil să cumperi ceva într-o sticlă returnabilă, sau să stai într-un restaurant să bei o cafea, când au externalizat locurile și mesele către mașinile noastre. Înțeleg că sunt malefici și ne manipulează. Sami Grover, emerit al PlanetaNoastra, care s-a frământat cu această problemă de ani de zile, a scris că chiar și „calcularea amprentei personale de carbon” a fost o invenție a companiilor petroliere:
Dar avem o opțiune, și nu este doar să evităm să luăm un pai, ci să nu cumpărăm ceea ce ne vând ei, întreaga ceașcă a naibii.
Atunci acțiunile individuale se pot adăuga la mișcări de masă care schimbă piețele permanent. Nu trebuie decât să ne uităm la istoria americană și de ce atât de puțini americani beau ceai, mergând înapoi la boicoturile originale Tea Party; John Adams i-a scris soției sale Abigail explicând cum a dezvoltat gustul pentru cafea.
Obiceiurile oamenilor s-au schimbat, destul de permanent, până la punctul în care se pare că nimeni din SUA nu știe cum să prepare corect o ceașcă de ceai.
Ronald Reagan vânzând țigări când toată lumea fuma/Imagine promoțională
Persoanele care fumează sunt acum paria; și uitați-vă ce se întâmplă cu mișcarea #metoo. Atitudinile se schimbă. Acțiunile individuale duc la conștiință colectivă. Burgerii Beyond Meat și Impossible devin lideri de piață.
Tweet Youthstrike/Captură de ecran
Chiar și liderii Mișcării Tineretului pentru Climă spun că susțin schimbarea sistemică, nu schimbarea individuală.
© Greta în grevă în Katowice, Polonia/ ABRICE COFFRINI/AFP/Getty Images
Dar întreaga lor mișcare a început cu o acțiune individuală. Cu o singură persoană care a început o grevă climatică. Toți cei care participă întreprind acțiuni individuale, chiar și în timp ce cer schimbare sistemică.
În Toronto, majoritatea banilor merg pentru mașini. Viziunea Zero și bicicletele primesc 6 la sută./Domeniu Public
Când am decis să renunț la condus și să fac naveta cu bicicleta, nu am făcut-o de rușine. Da, orașul în care locuiesc investește masiv în infrastructura rutieră în loc de piste pentru biciclete, cheltuind miliarde pentru a reconstrui o autostradă pe care o folosesc doar 3 la sută dintre navetiști. Da, nu este la fel de convenabil sau confortabil să iei transportul în comun sau bicicleta precum este să conduci.
Mark Wagenbuur – BicycleDutch/Captură de ecran video
Dar fiecare persoană în plus pe bicicletă este un alt mesaj către politicieni că lucrurile se schimbă și, prin urmare, și orașele noastre trebuie să se schimbe.
Emma Marris scrie:
Dar obiceiurile de consum chiar contează. Rușinea de a zbura a redus serios numărul zborurilor pe distanțe scurte în Germania și Suedia. Mai puțini tineri obțin permise de conducere, iar vânzările de mașini scad. Panera a anunțat astăzi că reduce la jumătate cantitatea de carne din meniu din cauza „preocupărilor legate de sustenabilitatea mediului.” După cum a scris Sami:
Nu voi crede niciodată că acțiunile individuale nu contează. Contează acum și au contat mereu. Și dacă vrem să trecem de anul 2030 fără să facem planeta să fiarbă, asta înseamnă să ne gândim la obiceiurile noastre de consum. Și asta înseamnă să dăm un exemplu.
