S-ar putea să nu vă gândiți la asta uitându-vă la ei, dar câinii de prerie și oamenii împărtășesc de fapt o importantă asemănare – și nu este vorba doar de structurile lor sociale complexe sau de obiceiul lor de a se ridica pe două picioare (aww, ca oamenii). După cum se dovedește, câinii de prerie au una dintre cele mai sofisticate forme de comunicare vocală din lumea naturală, într-adevăr nu atât de diferite de a noastră.
După mai mult de 25 de ani de studiu al apelurilor câinilor de prerie pe teren, un cercetător a reușit să decripteze exact ce spun aceste animale. Iar rezultatele arată că câinii de prerie nu sunt doar comunicatori extrem de eficienți, ci acordă și o atenție deosebită detaliilor.
Potrivit Dr. Con Slobodchikoff, care și-a concentrat analiza vocalizărilor pe câinele de prerie Gunnison din Arizona și New Mexico, ciripitul pe care aceste animale îl folosesc ca „apeluri de alarmă” sunt de fapt pachete de informații asemănătoare cuvintelor pentru a le împărtăși cu restul coloniei. Uimitor, aceste sunete unice s-au dovedit că identifică amenințări specifice după specie, cum ar fi șoimii și coioții, și să indice informații descriptive despre aspectul lor.
Și, când vorbesc despre oameni, asta nu este întotdeauna măgulitor.
„De exemplu, un apel de alarmă uman nu conține doar informații despre faptul că intrusul este un om, ci conține și informații despre dimensiunea, forma (subțire sau gras) și culoarea hainelor pe care le poartă omul”, spune Dr. Slobodchikoff.
„Când facem un experiment în care aceeași persoană intră într-o colonie de câini de prerie purtând tricouri de culori diferite la momente diferite, câinii de prerie vor avea apeluri de alarmă care conțin aceeași descriere a dimensiunii și formei persoanei, dar vor varia în descrierea culorii.”
Iată un videoclip remarcabil care detaliază ceea ce a descoperit cercetătorul:
Deși mai sunt multe de învățat despre cum alte animale folosesc vocalizările organizate pentru a comunica, Dr. Slobodchikoff a fost un pionier în domeniu – descoperind sisteme lingvistice complexe și la o varietate de alte specii. Și cu asta, poate noi, oamenii, vom începe să ne schimbăm perspectiva asupra locului nostru în lume, știind acum că nu este singura voce care trebuie ascultată.
