O albină albastră extrem de rară a fost observată în centrul Floridei, o descoperire care i-a încântat pe cercetători, care suspectau că insecta ar fi putut dispărea.
Înregistrată ultima dată acum patru ani, albina calamintha albastră a fost văzută de cercetătorul Chase Kimmel de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida în regiunea Lake Wales Ridge în luna martie. Insecta metalică, albastru marin, fusese anterior observată doar în patru locații într-o zonă de 16 mile pătrate (aproximativ 41,4 kilometri pătrați) din Lake Wales Ridge, conform unui comunicat de presă al muzeului.
„Eram deschis la posibilitatea să nu găsim albina deloc, așa că primul moment în care am zărit-o pe teren a fost cu adevărat emoționant”, a spus Kimmel, cercetător postdoctoral.
Kimmel a identificat albina după aspectul și comportamentele sale unice. Albina albastră strălucitoare vizitează o plantă înflorită numită tufișul calamint Ashe. Se mișcă și își freacă capul înainte și înapoi pe floare pentru a aduna cât mai mult polen posibil cu o colecție de peri faciali neobișnuiți înainte de a pleca rapid.
Planul de Acțiune pentru Fauna Sălbatică al statului Florida listează albina calamintha albastră — sau Osmia calaminthae — ca specie cu cea mai mare nevoie de conservare, iar această cercetare ar putea ajuta la stabilirea dacă se califică pentru protecție în cadrul Legii Speciilor pe Cale de Dispariție (Endangered Species Act).
Serviciul American de Pescuit și Faună Sălbatică (U.S. Fish and Wildlife Service) spune că Lake Wales Ridge este un „ecosistem pe cale de dispariție”. Creasta găzduiește 23 dintre cele mai rare plante ale națiunii, patru specii rare de animale și patru comunități vegetale rare la nivel global.
„Este una să citești despre pierderea habitatului și dezvoltare și alta să conduci 30-40 de minute prin kilometri întregi de livezi de portocali doar ca să ajungi la un sit de conservare cu adevărat mic”, a spus Kimmel. „Pune în perspectivă cât de mult afectează pierderea habitatului toate animalele care trăiesc în această zonă.”
Crearea opțiunilor pentru cuiburi
Albina calamintha albastră este o albină solitară, conform muzeului. Aceasta își creează și trăiește în cuiburi individuale în loc de stupuri, așa cum fac albinele melifere. Cercetătorii nu au găsit încă niciun cuib de albină calamintha albastră. Știu, totuși, că specia face parte din genul Osmia, care folosește adesea structuri existente — cum ar fi găuri în copaci morți, tulpini goale sau vizuini în sol — ca și cuiburi.
Pentru a vedea dacă albina calamintha face același lucru, cercetătorii au creat și plasat 42 de „condo-uri pentru albine” în locații unde au fost zărite albinele sau calamintul Ashe. Aceste cutii de cuiburi au găuri de diferite mărimi și diametre și sunt umplute cu stuf. Cercetătorii vor verifica condo-urile pe tot parcursul anului pentru a vedea dacă au fost vizitate de albine.
Cercetătorii pot afla mai multe despre preferințele de cuibărit ale albinei atunci când văd ce găuri aleg să folosească.
Muncă solitară pentru o albină solitară
Înainte ca albina să fie zărită în martie, nu mai fusese văzută din 2016. De atunci, Kimmel a găsit-o în trei locuri unde fusese văzută anterior și în șase zone noi aflate la o distanță de până la 50 de mile (aproximativ 80,5 kilometri). Aceasta este o „veste bună pentru specie”, spune muzeul. Scopul proiectului pentru anul următor este să înregistreze albina în cât mai multe locații posibile pentru a-i afla arealul și pentru a obține o mai bună înțelegere a insectei.
„Încercăm să completăm multe lacune care nu erau cunoscute anterior”, a spus Kimmel. „Arată cât de puține știm despre comunitatea insectelor și cât de multe descoperiri interesante se pot întâmpla încă.”
Unele cercetări au fost afectate din cauza pandemiei. Lui Kimmel i s-a permis să continue să călătorească și să locuiască la Stația Biologică Archbold din zonă. Dar alți cercetători — inclusiv consilierul Jaret Daniels, directorul Centrului McGuire pentru Lepidoptere și Biodiversitate al muzeului — nu s-au putut alătura lui. Voluntarii ar fi ajutat la proiect, cartografiind potențialele situri ale calamintului Ashe, dar munca lor a fost și ea suspendată.
„Toată această muncă este o colaborare”, a spus Daniels. „Este nevoie de o armată pentru a o realiza, nu ai putea face asta fără toată comunitatea largă de asistență care face ca un proiect să funcționeze pentru a genera rezultate bune.”
