Viziunea PlanetaNoastra este că, hei, ne plac copacii, iar parcurile sunt prețioase, mai ales atunci când sunt proiectate de personalități precum Frederick Law Olmsted.
Parcurile sunt printre cele mai importante active civice ale noastre. În 1895, Olmsted, Olmsted & Elliot au proiectat Jackson Park din Chicago pentru a oferi „toate facilitățile recreative pe care ar trebui să le includă parcul modern pentru recreere și exerciții rafinate și iluminate”. Potrivit The Cultural Landscape Foundation (TCLF), arată destul de mult ca atunci când a fost finalizat, un spațiu deschis grandios, cu doar Muzeul Field Columbian preexistent într-un colț.
Dar când vine vorba de construirea de instituții, parcurile sunt atât de… convenabile. Se propune ca opt hectare din sit să fie dedicate construirii Centrului Prezidențial Obama. Clădirea propusă este proiectată de foarte talentații Tod Williams Billie Tsien Architects și arată grozav. Și ar fi grozav, dacă nu ar fi într-un parc. Am pus această întrebare înainte: Ar trebui Bibliotecile Prezidențiale sau alte clădiri publice să fie construite în parcuri publice? Fundația Obama nu consideră că aceasta este o problemă, menționând:
Cu excepția faptului că, așa cum TCLF notează în amicus curiae depus la procesul intentat de grupul de conservare Protect Our Parks, aceasta nu este bogata tradiție a acestui parc. Este o compoziție:
Fundația Obama/Domeniu Public
Charles Birnbaum de la TCLF crede că totul a fost atât de inutil.
Kriston Capps de la Citylab rezumă problema.
Fundația Obama Depunere/Domeniu Public
Parcurile sunt adesea plămânii orașelor noastre și sunt constant „ciupite” la margini de așa-zisele clădiri publice. Adesea, arhitecții compensează pierderea spațiului verde acoperindu-l cu un acoperiș verde, un trend care a început în Coreea, unde Școala de Artă a Universității Nanyang a fost amplasată într-un parc pe care Kenzo Tange l-a proiectat ca „plămânul verde” al campusului.
Dar un acoperiș verde nu este același lucru cu un parc, iar Centrul Prezidențial Obama nici măcar nu este o bibliotecă, ci este descris în New York Times:
Deci, nici măcar nu este o instituție publică care invadează parcul, este o fundație privată care construiește un monument. Capps îl citează pe Charles Birnbaum:
Jackson Park/Domeniu Public
Parcurile publice ar trebui să fie parcuri – „plămâni verzi”, așa cum le numea Kenzo Tange. Fiecare centimetru pătrat al lor ar trebui luptat pentru a fi păstrat ca spațiu verde deschis; ne-a rămas atât de puțin în orașele noastre. Charles Birnbaum concluzionează că „orice beneficiu public pe care l-ar aduce centrul prezidențial ar fi depășit de răul făcut designului istoric al parcului și de pierderea spațiului deschis, democratic.” Este ca și cum ai tăia o bucată din plămânii Chicago-ului, și cu cât faci asta mai mult, cu atât devine mai greu să respiri.
