Când curățați filtrul de scame al uscătorului de rufe, obțineți un ghem de puf care provine de la haine și alte textile. Dar nu este singurul loc unde ajung aceste fibre.
Uneori, nici măcar nu ajung la uscător.
Conform unor noi cercetări, 60% din microplasticele din apa noastră dulce provin din fibrele textilelor. Când spălăm hainele, prosoapele și lenjeria de pat, microfibrele se desprind și sunt spălate. Ajung în stațiile de epurare a apelor uzate și de acolo, în lacuri și alte corpuri mari de apă.
„Am fost surprinsă, deși, cum să zic, parcă îți spui ‘Oh, chiar nu ar fi trebuit să fiu’,” spune Sherri Mason, chimistă la Penn State Behrend, pentru Scientific American. „Pentru că noi toți curățăm filtrele de scame de la uscătoare. Ar trebui să spunem ‘Oh, bineînțeles, dacă se desprind în uscător, întregul proces începe în mașina de spălat.'”
Mason a analizat 90 de probe de apă prelevate de la 17 stații de epurare diferite din SUA. În raportul său, publicat în American Scientist, Mason a constatat că fiecare stație elibera în medie peste 4 milioane de particule de microplastic în cursurile de apă în fiecare zi. Dintre aceste microplastice, 60% sunt fibre din îmbrăcăminte și alte țesături. Puțin peste o treime provin de la microbile – mici particule de plastic folosite în produsele de igienă personală, care au fost interzise în SUA în 2018. Restul de 6% provin din pelicule și spume.
Materialele naturale, de asemenea, elimină fibre în mașina de spălat și uscător, dar Mason spune că microbii le pot digera, însă același lucru nu este valabil pentru fibrele din textile sintetice. Acestea sunt non-biodegradabile și pot persista în ecosistem timp de secole.
Cum ajung în apa dulce
Mason subliniază că există 15.000 de stații de epurare a apelor uzate în SUA. Acestea au fost concepute pentru a elimina urina, materiile fecale și microbii care pot afecta negativ mediul. Dar nu au fost construite pentru a elimina plasticul. Unele studii arată că stațiile de epurare pot elimina între 75% și 99% din microplastice. Însă miliarde de astfel de microplastice ajung totuși în apa noastră dulce. Un studiu publicat la începutul acestui an, intitulat Consumul Uman de Microplastice, a constatat că americanii mănâncă, beau și inhalează între 74.000 și 121.000 de particule de microplastic în fiecare an.
Mason spune că informația înseamnă putere și consumatorii iau măsuri. La fel cum microbile au fost interzise, oamenii lucrează pentru a reduce producția și consumul de plastic. Ea sugerează că fiecare persoană poate reduce utilizarea plasticului, în același timp făcând presiuni asupra companiilor să folosească materiale alternative și recipiente reutilizabile.
„Plasticul pe care îl folosim se întoarce în cele din urmă la noi, în mâncarea pe care o consumăm și în apa pe care o bem,” spune Mason în raportul său. „Deși acest lucru este înfricoșător și puțin îngrijorător, înseamnă și că putem face schimbări pozitive.”
