Sunt poate cele mai faimoase panouri solare create vreodată, instalate pe acoperișul Casei Albe de președintele Jimmy Carter, care a declarat la acea vreme, în 1979:
Și, ca în majoritatea situațiilor, Jimmy Carter a avut dreptate; sunt o piesă de muzeu. Panourile furnizau apă caldă pentru uz casnic și pentru spălătorie, dar au fost îndepărtate în timpul administrației Reagan, chipurile pentru că erau necesare reparații la acoperiș, dar și, conform inginerului mecanic Fred Morse, citat în Scientific American:
Ce s-a întâmplat după Casa Albă
Apoi, a devenit parte dintr-o poveste frumoasă, panourile fiind instalate la Unity College din Maine în 1990, ca modalitate de a atrage atenția asupra misiunii școlii de educație ecologică. Au reușit cu siguranță acest lucru; a fost chiar și un film făcut despre panouri, A Road Not Taken.
Panourile solare termice sunt pline de țevi și apă și nu durează la nesfârșit; designurile vechi nu erau foarte eficiente. Unity College a încetat să le mai folosească în 2005, moment în care au devenit literal piese de muzeu la Smithsonian și, în mod notabil, în China. Unul a fost donat către Himin Solar Energy Group (acum cel mai mare producător mondial de panouri solare termice), care l-a donat Muzeului Tehnologiei din Dezhou, lângă Solar City.
Un simbol pentru viitorul energiei
Probabil că râd de asta, de cum Statele Unite au ratat această oportunitate. în timp ce ei stau în Solar City cu milioane de metri pătrați de panouri solare pe fiecare clădire, inclusiv sediul lor rotund neobișnuit, care este construit aproape în întregime din panouri solare, atât termice, cât și fotovoltaice.
Acum, unul dintre panouri a fost instalat în birourile NRG Systems. Președintele său, Justin Wheating, a declarat într-un comunicat de presă: „Suntem mândri să prezentăm această remarcabilă piesă de istorie americană și continuăm să fim inspirați de viziunea președintelui Carter pentru un viitor mai durabil.”
Nu pot să nu mă gândesc cât de trist arată, un panou inutil atârnând în fața unui zid de piatră, disponibil publicului doar cu programare. Imaginați-vă ce ar fi putut fi, cum ar fi putut arăta fiecare clădire din America precum Solar City. Dacă ar fi fost, așa cum a dorit Carter, „o mică parte dintr-una dintre cele mai mari și mai incitante aventuri întreprinse vreodată de poporul american,” în loc de o amintire a acelui drum neales.
