Ce înseamnă cu adevărat „organic”? Practici alimentare și de fermă

Deși agricultura organică a câștigat o popularitate enormă în ultimele două decenii, termenul a fost folosit pentru prima dată în anii 1940. Agronomul englez Walter James l-a folosit pentru a descrie o fermă ca pe un „organism” viu, în timp ce fondatorul unei organizații publicase propriile metode agricole care evitau utilizarea substanțelor chimice cam în aceeași perioadă. Pe măsură ce preocupările legate de siguranța utilizării îngrășămintelor și pesticidelor sintetice în alimente au crescut în anii 1990, la fel a crescut și popularitatea și cererea pentru produsele organice. În 2018, piața globală anuală a produselor organice depășea 100 miliarde de dolari, cu aproximativ… 1

Dar ce înseamnă „organic” cu adevărat? În esența sa, organic se referă la alimente care au fost gestionate, crescute și cultivate într-un mod care conservează resursele naturale și biodiversitatea. Conform Departamentului Agriculturii din Statele Unite (USDA), alimentele organice certificate sunt cultivate și procesate conform standardelor, care includ aspecte legate de calitatea solului, practicile de creștere a animalelor, controlul dăunătorilor, controlul plantelor erbacee și utilizarea aditivilor. De cele mai multe ori, fermierii organici folosesc substanțe naturale, precum și metode fizice, mecanice sau biologice ori de câte ori este posibil.

Pentru a aplica eticheta oficială „USDA Organic” pe produse, producătorii trebuie să urmeze un set strict de reglementări stabilite de departament. Fermele sau afacerea pot fi certificate de entități private, externe sau de stat care au fost acreditate de USDA ca agenți certificatori în întreaga lume. Există și taxe implicate, iar costurile de certificare variază—de la câteva sute de dolari până la mii de dolari—în funcție de agentul certificator, tipul, dimensiunea și complexitatea afacerii. USDA gestionează un program de partajare a costurilor pentru certificarea organică (practic un program de ajutor financiar) care poate rambursa până la 50% din costuri pentru operațiunile eligibile. 2

După ce o fermă sau o afacere primește certificarea organică, munca nu se oprește aici. Există și un proces anual de recertificare necesar pentru a menține statutul, care include inspecții pe teren și actualizări. 3

Produse și culturi

Produsele organice sunt cultivate pe sol care nu a fost tratat cu substanțe interzise timp de cel puțin trei ani înainte de recoltare. Substanțele interzise variază de la substanțe toxice naturale precum stricnina și arsenicul, dar și majoritatea îngrășămintelor sintetice, erbicidelor și pesticidelor. 4

Cine decide ce este permis și ce nu? Aceasta este sarcina Consiliului Național pentru Agricultura Organică, care este format din membri numiți de Secretarul Agriculturii, inclusiv voluntari publici, cultivatori organici, manipulatori, oameni de știință și agenți certificatori acreditați de USDA.

Ingineria genetică (OMG-uri) și nămolul de canalizare nu sunt permise, iar operațiunile trebuie să utilizeze semințe organice și material săditor organic ori de câte ori este posibil. Problemele precum dăunătorii, plantele erbacee și bolile sunt controlate în principal prin practici de management organic, dar există o listă de substanțe aprobate disponibile în cazul în care aceste metode se dovedesc insuficiente.

În timpul procesării și manipulării produselor și culturilor organice, acestea nu pot veni în contact cu produse neorganice sau substanțe interzise la niciun moment.

Creșterea animalelor și păsărilor

Regulamentele USDA cer ca animalele să fie crescute în „condiții de trai care să acomodeze comportamentele lor naturale”. De exemplu, vacile trebuie să aibă acces la pășuni și să li se permită accesul în aer liber pe tot parcursul anului, cu excepția cazurilor în care există probleme de sănătate sau condiții meteorologice periculoase. Animalele organice trebuie, de asemenea, să fie crescute pe terenuri certificate ecologic și să primească hrană 100% certificată ecologic, cu excepția mineralelor și vitaminelor necesare pentru a satisface cerințele nutriționale ale animalului. În plus, acestea sunt gestionate fără utilizarea antibioticelor sau hormonilor de creștere adăugați, precum și a altor ingrediente interzise în hrană, cum ar fi produsele derivate din păsări și compușii de arsenic. 5

Dacă un animal se îmbolnăvește, există o listă de substanțe și tratamente sintetice aprobate care pot fi folosite, cum ar fi medicamentele pentru durere și antiparazitare. Cu excepția vaccinurilor, fermierii organici nu pot utiliza majoritatea medicamentelor de rutină pentru a preveni bolile și paraziții. Conform standardelor de bunăstare animală, animalele pot primi substanțe neaprobate dacă aceasta înseamnă salvarea lor (și dacă tratamentele aprobate eșuează), dar ele nu vor mai putea fi vândute ca organice după aceasta. 6

Produse procesate și cu mai multe ingrediente

Orice produs care este vândut, etichetat sau prezentat ca organic trebuie să aibă cel puțin 95% conținut certificat organic. 7 Asta înseamnă că alimentele care au multiple ingrediente (crackers, pâine, supe, gemuri etc.) trebuie să respecte aceleași standarde organice, cu considerații suplimentare.

De asemenea, produsele alimentare organice procesate nu pot conține conservanți, coloranți sau arome artificiale. Produsele alimentare ambalate etichetate ca „făcute cu ingrediente organice” trebuie să conțină cel puțin 70% ingrediente produse organic (deși nu pot utiliza sigiliul USDA organic). 5

Managementul organic

Având în vedere că fermierii și crescătorii de animale sunt limitați în ceea ce privește măsurile preventive pentru boli și paraziți, mulți implementează practici care minimizează impactul negativ asupra mediului, cum ar fi utilizarea gunoiului de grajd ca îngrășământ sau fertilizator pentru a evita scurgerile de gunoi, sau folosirea rotației culturilor și a plantelor de acoperire pentru a menține calitatea solului și apei.

Una dintre cele mai mari provocări pentru produsele alimentare organice este faptul că acestea costă de obicei mai mult decât produsele convenționale și, prin urmare, sunt mai puțin accesibile pentru cei cu bugete mai reduse sau pentru cei care trăiesc în anumite zone. Întrebarea dacă agricultura organică este mai bună pentru sănătate este întotdeauna un subiect fierbinte de discuție, generând o varietate de studii științifice pe această temă.

De exemplu, o revizuire sistematică publicată în 2019 a analizat 35 de lucrări revizuite de colegi pentru a evalua dovezile legate de sănătatea umană în dieta organică comparativ cu dieta non-organică. Deși puține dintre studiile clinice au găsit îmbunătățiri directe ale sănătății asociate cu consumul de alimente organice, majoritatea au evaluat măsuri indirecte, cum ar fi diferențele în expunerea la pesticide (care au fost legate de …). Raportul a găsit, de asemenea, rezultate pozitive semnificative în studiile longitudinale care asociază dietele organice cu reducerea incidențelor de infertilitate, defecte congenitale, dezvoltarea alergiilor, indicele de masă corporală ridicat, limfomul non-Hodgkin și sindromul metabolic. În plus, cercetătorii au indicat un număr tot mai mare de cercetări observaționale care leagă beneficiile pentru sănătate cu consumul de alimente organice. 8

Este agricultura organică mai bună pentru mediu?

Agricultura organică a demonstrat că promovează biodiversitatea și este, în general, considerată o opțiune mai prietenoasă cu mediul și mai sustenabilă. 9 Din punct de vedere etic, agricultura ecologică ar trebui (în teorie) să ofere condiții de trai mai bune pentru animale. În cazul producției de culturi, totuși, lucrurile pot deveni mai complicate.

Unul dintre cele mai mari argumente împotriva agriculturii ecologice are legătură cu îngrijorările privind randamentele mai mici comparativ cu agricultura convențională. O revizuire sistematică realizată de cercetători de la UC Berkeley, folosind o meta-analiză a 115 studii, a constatat că randamentele ecologice sunt cu puțin mai mici cu 19% față de cele convenționale, deși rezultatele au variat în funcție de specia de cultură și practicile de gestionare. Alte studii, însă, plasează acest procent mult mai sus. 10

Îngrijorarea este că agricultura ecologică necesită mai mult teren pentru a satisface cerințele de hrană, mai ales având în vedere populația globală în continuă creștere. Totuși, având în vedere cât de multă hrană este irosită în țările din lumea întâi, problema poate să nu fie atât de prezentă în viitor, dacă comportamentul de consum se va ajusta. 11 Există chiar mai multe îngrijorări în țările în dezvoltare, unde presiunea asupra terenurilor pentru a furniza suficientă hrană pentru localnici este mai mare, ceea ce duce, de asemenea, la conversia mai multor terenuri din habitate naturale în terenuri agricole.

Scăderea randamentelor a fost legată de creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, în special în Marea Britanie, unde un studiu a descoperit că o schimbare totală către agricultura ecologică ar putea crește emisiile de GES cu până la 21%. Agricultura ecologică la o scară mult mai mare (adică, o întreagă țară trecând la agricultura ecologică exclusivă), conform studiului, ar putea crește dependența de importurile externe de produse agricole convenționale pentru a compensa lipsa. 12

Pe de altă parte, cercetările de la Universitatea Oxford arată că fermele organice susțin cu 34% mai multe specii de plante, insecte și animale decât fermele convenționale. Pentru polenizatori, numărul speciilor diferite este de două ori mai mare în fermele organice. 13 De asemenea, s-a demonstrat că metodele de agricultură ecologică contribuie la construirea și menținerea calității solului pe termen lung și chiar reduc poluarea apei în cursurile de apă din Statele Unite. 1415