Înghețurile seismice (sau „criosismele”, dacă vrei să fim tehnici) sunt evenimente seismice care apar de obicei în regiunile boreale sau reci, temperate ale Pământului. Dar nu te lăsa păcălit de nume—deși prezintă zgomote și bubuituri similare cu cele ale cutremurelor și pot crăpa solul, fundațiile clădirilor și drumurile, ele sunt provocate de vreme, mai degrabă decât de mișcarea plăcilor tectonice. Ele apar ori de câte ori solul saturat cu apă îngheață rapid, apoi se extinde, ducând la fracturarea solului și a rocii subterane.
O altă diferență semnificativă între aceste două evenimente este că înghețurile seismice sunt de obicei evenimente de magnitudine mică și este posibil să nu fie deloc înregistrate de seismografe. Înghețurile seismice sunt, de asemenea, foarte localizate și, în unele cazuri, nu se extind mai mult de câteva sute de metri distanță de punctul de origine. Ele apar, în general, între miezul nopții și zorii zilei, cea mai rece parte a nopții, așa că nu este de mirare de ce unii oameni nu sunt familiarizați cu ele. Cu toate acestea, dacă ai fost vreodată trezit într-o noapte de iarnă de ceea ce sună ca un pumn bătând într-un perete sau ca o împușcătură de pușcă, este posibil să fi fost martorul unui îngheț seismic fără să știi.
Când și Cum Apar Înghețurile Seismice
La fel cum geologii nu pot prezice locația și momentul exact când un cutremur ar putea zgudui pământul sub picioare, meteorologii nu pot prognoza înghețurile seismice. Cu toate acestea, cel mai bun moment pentru a experimenta posibil unul dintre aceste evenimente evazive este atunci când te aștepți la ploaie, zăpadă care se topește sau o combinație de precipitații de iarnă care va satura solul; un val de frig, cum ar fi o manifestare a vortexului polar sau un „Alberta clipper” (cunoscut pentru scăderea temperaturilor cu zeci de grade Celsius în mai puțin de 10 ore); și o acoperire minimă de zăpadă pe sol (în mod surprinzător, o pătură de zăpadă poate izola solul de scăderile rapide ale temperaturii).
Înghețurile seismice încep să se formeze atunci când solul este saturat de o ploaie recentă sau o ninsoare. De obicei, la mai puțin de 48 de ore după încetarea precipitațiilor, temperaturile aerului scad brusc de la valori apropiate de punctul de îngheț la sub zero, determinând și temperaturile solului să scadă rapid. Pe măsură ce temperaturile solului se răcesc până la aproximativ punctul de îngheț, picăturile de apă prinse în porii solului îngheață. Deoarece apa se extinde atunci când îngheață în gheață, o acumulare de presiune stresează solul și roca de bază din jur, care este ea însăși înghețată și nu se poate extinde mai mult. Fără un loc unde să scape această presiune, pământul se fracturează, eliberând un val de energie seismică.
Atunci când un lanț similar de evenimente are loc în corpuri de gheață, mai degrabă decât în sol îmbibat cu apă, se nasc „cutremurele de gheață”.
Cercetări recente de la Universitatea din Oulu, Finlanda, sugerează că adâncimea stratul de sol înghețat este legată de severitatea înghețului seismic; o scădere rapidă a temperaturii creează stres termic, iar stresul termic care depășește rezistența stratului înghețat duce la înghețuri seismice. Cercetările viitoare ar putea include studiul efectelor tipului de sol asupra formării înghețurilor seismice. Dacă se constată că anumite tipuri de sol sunt mai propice pentru aceste cutremure, ar putea apropia prognozatorii cu un pas de a putea prezice apariția lor.
Locații și Exemple
Înghețurile seismice pot apărea oriunde atâta timp cât condițiile meteorologice potrivite se aliniază. Desigur, unele locații, inclusiv locuri precum Alaska, Canada, Nord-Estul Statelor Unite și Europa de Est, sunt mai predispuse să le experimenteze decât altele. Iar cercetările sugerează că înghețurile seismice ar putea deveni mai frecvente datorită schimbărilor climatice, atâta timp cât condițiile detaliate mai sus sunt prezente.
În timpul valului de frig din America de Nord din 2019, când minimele nocturne de circa minus 29 de grade Celsius erau frecvente în Midwest, au fost raportate înghețuri seismice în câteva orașe mari, inclusiv Chicago, Illinois, și Pittsburgh, Pennsylvania.
În 2016, orașul Tavlikangas, Finlanda, a experimentat un îngheț seismic atât de sever, încât a fost detectat de o stație de observație aflată la aproape paisprezece kilometri distanță. Tremurăturile cutremurului au cauzat daune minore, inclusiv ruperea unui drum. Aceeași crăpătură a traversat drumul și a ajuns la o casă din apropiere, crăpând subsolul acesteia și unul dintre pereții interiori ai casei. Proprietarii casei au declarat că s-a simțit ca și cum „un camion s-a izbit de peretele casei”.
