Ce este supraturismul și de ce este o problemă atât de mare?

Supraturismul apare atunci când numărul de turiști sau managementul industriei turismului într-o destinație sau atracție devine nesustenabil. Atunci când există prea mulți vizitatori, calitatea vieții pentru comunitatea locală se poate diminua, mediul natural înconjurător poate fi afectat negativ, iar calitatea experienței turiștilor poate scădea.

Conform Organizației Mondiale a Turismului, au existat 1,5 miliarde de sosiri turistice internaționale la nivel mondial în 2019, o creștere de 4% față de anul precedent. Sosirile turistice internaționale au continuat să depășească economia globală, iar numărul destinațiilor care obțin 1 miliard de dolari sau mai mult din turismul internațional s-a dublat din 1998. Turismul este în creștere, iar unele locuri pur și simplu nu par să țină pasul.

Definiția supraturismului

Deși termenul în sine nu a apărut decât în jurul anului 2017 (un scriitor de la compania media Skift este adesea creditat pentru că l-a inventat pentru prima dată în vara anului 2016), problema supraturismului nu este deloc nouă. „Indicele de iritare”, cunoscut sub numele de Irridex, a examinat schimbarea atitudinilor rezidenților față de turiști pe parcursul diferitelor etape de dezvoltare a turismului din 1975. Conform Galapagos Conservation Trust, ratingurile satisfacției turiștilor au scăzut constant din 1990 din cauza supraaglomerării; ghidurile oficiale pentru numărul de vizitatori stabilite în 1968, când Parcul Național Insulele Galapagos a fost deschis pentru prima dată, au crescut de 10 ori până în 2015.

Organizația Mondială a Turismului a Națiunilor Unite a definit supraturismul ca fiind „impactul turismului asupra unei destinații, sau a unor părți ale acesteia, care influențează excesiv calitatea percepută a vieții cetățenilor și/sau calitatea experiențelor vizitatorilor într-un mod negativ.” Consecințele de mediu sunt un simptom al supraturismului, iar creșterea recentă a conștientizării legate de acest cuvânt la modă se datorează pur și simplu faptului că există mai multe destinații din lume care îl experimentează.

În ceea ce privește exact ce este de vină pentru supraturism, există numeroși factori implicați. Zborurile mai ieftine fac călătoriile mai accesibile, navele de croazieră debarcă mii de turiști pentru a petrece câteva ore într-o destinație fără a cheltui bani local, rețelele sociale inspiră utilizatorii să facă acel selfie perfect în punctele fierbinți de călătorie… lista poate continua.

Studiile arată chiar că televiziunea și filmele pot influența dezirabilitatea unui loc. Episoadele din Game of Thrones filmate în orașul istoric Dubrovnik din Croația au corespuns cu 5.000 de înnoptări turistice suplimentare pe lună (59.000 pe an) după difuzare. Majoritatea acestor turiști au stat sub trei zile, umplând zidurile Orașului Vechi cu tururi de o zi care au crescut poluarea și au pus noi presiuni asupra infrastructurii din secolul al XIII-lea.

Ca multe alte industrii, industria turismului s-a concentrat prea mult pe creștere și nu suficient pe impactul asupra mediului. Creșterea conștientizării consecințelor supraturismului a inspirat guvernele locale și naționale să-și protejeze resursele prin practici de turism durabil și să se asigure că comportamentul turistic nu este dăunător — sau chiar mai bine, poate fi benefic — pentru mediul local.

Consecințele supraturismului

Este de la sine înțeles că consecințele de mediu ale supraturismului pot fi catastrofale. Acumularea de gunoi, poluarea aerului, zgomotul și poluarea luminoasă pot perturba habitatele naturale sau modelele de reproducere (puii de țestoase marine, de exemplu, se pot dezorienta din cauza iluminatului artificial atunci când ies din ouă). Atât resursele naturale, cât și cele locale, cum ar fi apa, se vor degrada pe măsură ce destinațiile sau atracțiile se luptă să găzduiască numere pe care pur și simplu nu au fost construite să le gestioneze. Și chiar dacă aceste locuri încep să crească dezvoltarea turistică pentru a ține pasul, ele pot recurge la practici nesustenabile de utilizare a terenurilor sau la defrișări pentru a crea mai multe spații de cazare și altă infrastructură turistică.

Managementul turismului durabil este important, deoarece numărul de vizitatori pe care o destinație este proiectată să îl gestioneze este unic pentru fiecare. Închirierile pe termen scurt pot funcționa pentru anumite locuri, dar pot crește prețurile chiriilor pentru altele și pot alunga rezidenții locali pentru a face mai mult loc vizitatorilor. În Barcelona, ​​anul 2017 a înregistrat 40% dintre apartamentele turistice închiriate ilegal, îngreunând găsirea de locuințe accesibile pentru localnici – doar unul dintre multele motive pentru care locuitorii orașului au organizat proteste împotriva turismului nereglementat în anii următori.

La fel stau lucrurile și cu mediul. Mulțimi mari de turiști în destinații naturale pot alunga fauna sălbatică în locuri din afara habitatelor lor naturale, perturbând ecosistemul delicat. În unele cazuri, mulțimile pot influența negativ mediile fragile sau pot crea mai multe oportunități pentru conflicte între om și animale sălbatice. 

Asta nu înseamnă că nu există o mulțime de aspecte pozitive ale turismului. Atunci când turismul este gestionat în mod durabil, poate fi un instrument incredibil pentru protejarea mediului. Taxele de intrare în zonele naturale sau sanctuarele de animale merg adesea direct către conservare și educație ecologică. Turismul poate, de asemenea, să consolideze economiile locale și să sprijine în același timp afacerile mici, de familie. Găsirea acelui echilibru delicat între utilizarea turismului pentru a alimenta economia și păstrarea mediului înconjurător protejat reprezintă adesea cea mai mare provocare.

Poate fi inversat supraturismul?

În majoritatea locurilor, supraturismul nu este un caz fără speranță. Destinații din întreaga lume au demonstrat deja modalități de a depăși obstacolele prezentate de supraaglomerare și managementul nesustenabil al turismului.

Africa de Est, de exemplu, a transformat drumețiile pentru a vedea gorile într-o experiență exclusivă, unică în viață, impunând limite privind permisele zilnice, menținând în același timp eforturile de conservare în pădurile native și asigurând locuri de muncă stabile pentru ghizii locali. În Antarctica, Tratatul Antarctic restricționează dimensiunea navelor de croazieră care acostează acolo, precum și numărul de persoane pe care le pot debarca simultan; de asemenea, impune un raport minim ghid-turist în timp ce turiștii sunt coborâți de pe navă.

Guvernele locale și organizațiile turistice, desigur, sunt în mare parte responsabile pentru menținerea sustenabilității în industria turismului, dar anumite abordări pentru a atenua efectele negative ale supraturismului pot reveni și călătorului individual. Una dintre cele mai bune modalități de a deveni un turist responsabil este să căutați în afara destinațiilor turistice mainstream. Luați în considerare orașe mai îndepărtate sau atracții mai puțin vizitate, sau mergeți spre zone mai rurale pentru a evita complet mulțimile, experimentând în același timp o privire asupra culturii zilnice a unei destinații în afara zonelor populare. Există nenumărate locuri care doresc și au nevoie de mai mulți turiști, așteptând să fie explorate.

Cu toate acestea, dacă trebuie neapărat să vizitați acea destinație de pe lista dumneavoastră de dorințe, cunoscută pentru mulțimile mari, luați în considerare vizitarea acesteia în afara sezonului de vârf sau în extrasezon, în loc de sezonul de vârf al călătoriilor. Rezidenții care se bazează pe turism ca sursă de venit au nevoie de sprijin în afara sezonului de vârf mai mult decât în orice altă perioadă a anului, plus că vă va economisi bani ca și călător, deoarece cazările și zborurile tind să fie mai ieftine. Mai bine, călătoriile în afara sezonului de vârf pun mai puțină presiune asupra mediului.

Supraturismul în Machu Picchu, Peru

Industria turistică din jurul faimosului oraș arheologic Machu Picchu din Peru a fost în mare măsură responsabilă pentru creșterea economică a țării încă de la începutul anilor 1990. Numărul turiștilor care călătoresc către cetatea din secolul al XV-lea s-a cvadruplat din anul 2000; în 2017, 1,4 milioane de oameni au vizitat-o, o medie de 3.900 pe zi. Situl, care se află pe o serie de pante abrupte predispuse oricum la ploi abundente și alunecări de teren, este erodat și mai mult de miile de vizitatori care pășesc pe treptele antice în fiecare zi.

Creșterea bruscă a numărului de vizitatori, combinată cu o lipsă de strategii de management, a determinat UNESCO să recomande statului peruan să-și revizuiască viziunea generală pentru sit având în vedere conservarea, mai degrabă decât creșterea turismului ca prioritate. UNESCO a amenințat că va plasa Machu Picchu pe „Lista Patrimoniului Mondial în Pericol” în 2016 dacă proprietatea nu își îmbunătățește situația.

Începând cu 2019, un nou set de restricții turistice a fost implementat la Machu Picchu, incluzând limitări privind numărul de vizitatori, orele de admitere și durata șederii. Turiștii sunt acum limitați la două intervale orare zilnice pentru a reduce presiunea asupra sitului și sunt obligați să angajeze un ghid local la prima vizită.

Supraturismul în Golful Maya, Thailanda

Făcut celebru pentru prima dată de filmul „The Beach”, apele turcoaz uimitoare din Golful Maya din Thailanda au atras vizitatori încă de la lansarea filmului, acum peste 20 de ani. Aproape peste noapte, micul golf s-a transformat dintr-o plajă liniștită ascunsă pe insula Phi Phi Leh într-una dintre cele mai populare destinații ale țării, aducând cu sine horde de amatori de plajă.

Potrivit rapoartelor BBC, Golful Maya a trecut de la 170 de turiști pe zi în 2008 la 3.500 în 2017, rezultând moartea majorității recifurilor de corali. Până în iunie 2018, degradările de mediu cauzate de gunoaie, poluarea de la bărci și cremele de protecție solară deveniseră atât de grave încât guvernul a decis să închidă complet plaja timp de patru luni pentru a permite golfului să se refacă. După ce cele patru luni inițiale au trecut, guvernul a hotărât să extindă închiderea pe termen nelimitat.

Măsura extremă a adus câteva semne pozitive pentru mediul de acolo. La aproximativ un an de la închiderea inițială, oficialii parcului au distribuit imagini cu zeci de rechini de recif cu vârf negru nativi reintrând în golf. O echipă de biologi și rezidenți locali lucrează, de asemenea, la un proiect în desfășurare pentru a planta 3.000 de corali în golf, pentru a crește numărul de pești și a îmbunătăți ecosistemul.

Supraturismul pe Muntele Everest

Deși tindem să considerăm Muntele Everest o aventură îndepărtată și de neatins, destinația suferă de supraaglomerare de ani de zile. Imaginile cu alpiniști stând la coadă în timp ce încearcă să atingă vârful din partea nepaleză nu sunt neobișnuite, iar într-un mediu la mare altitudine, complet dependent de oxigen, așteptările lungi pot deveni rapid mortale.

Acele mulțimi acumulează, de asemenea, o mulțime de deșeuri. Între aprilie și mai 2019, aproape 23.000 de pounds (aproape 10.433 kilograme) de gunoi au fost colectate de pe Muntele Everest, un record Guinness Book of World Records în ceea ce privește deșeurile. Gunoiul a fost distribuit aproape egal între tabăra de bază principală, așezările din apropiere, taberele de altitudine înaltă și cea mai periculoasă porțiune a rutei către vârf.

Una dintre cele mai dificile probleme constă în valoarea economică a Muntelui Everest, care este cea mai profitabilă atracție a Nepalului. În anul fiscal 2017-2018, Nepal a primit aproximativ 643 de milioane de dolari din turism, reprezentând 3,5% din întregul său PIB.

Supraturismul în Veneția, Italia

Veneția a devenit exemplul clasic de supraturism în mass-media și pe bună dreptate. De-a lungul anilor, guvernul a fost nevoit să stabilească limite privind numărul și dimensiunea navelor de croazieră care debarcă vizitatori în oraș, precum și o taxă de intrare propusă pentru turiști.

Industria turismului nu a dus doar la o creștere a costului vieții, ci și la o scădere a calității vieții pentru rezidenții Veneției. Populația locală din Veneția a scăzut cu două treimi în ultimii 50 de ani, industria sa de croazieră găzduind câteva sute de plecări de nave și 1 milion de pasageri în fiecare an. Potrivit Bloomberg, au existat un total de 5 milioane de vizitatori în 2017, comparativ cu o populație rezidentă de doar 60.000.

La sfârșitul anului 2019, când orașul a experimentat o serie de inundații cauzate de mareele record, unii venețieni au susținut că vasele de croazieră erau de vină. Valurile de la navele masive erodau literalmente orașul, în timp ce lărgirea canalelor pentru a găzdui nave mai mari de-a lungul anilor a deteriorat habitatele costiere pentru fauna sălbatică, precum și fundațiile fizice ale orașului.

Majoritatea acestor turiști se limitează la cele mai faimoase repere ale orașului, concentrând un număr mare de oameni în spații mici care nu au fost proiectate să îi găzduiască. Clădirile sale istorice și ecosistemul acvatic, deja fragile, resimt cu siguranță presiunea, în timp ce afluxul de vizitatori temporari continuă să împiedice localnicii să-și trăiască viața. Fiind unul dintre cele mai active porturi de croazieră din toată Europa de Sud, Veneția este pe cale să devină un oraș cu practic niciun rezident permanent.