Ce Este Plafonare și Tranzacționare? Politică, Exemple și Eficacitate

Plafonarea și tranzacționarea (cap and trade) este un instrument de reducere a emisiilor prin care guvernele sau alte organisme autoritare limitează cât de multe gaze cu efect de seră (GES) pot emite corporațiile și le permit să cumpere drepturi de emisie suplimentare de la corporațiile care nu și-au atins limita. Scopul este de a controla emisiile corporative prin politici, creând în același timp o piață (de aici și „tranzacționarea” din denumire).

Este conceput ca o metodă eficientă din punct de vedere al costurilor pentru a reduce emisiile la nivel global prin scăderea treptată a plafoanelor. Pe măsură ce cererea pentru drepturi de emisie — incluzând dioxidul de carbon și alți poluanți înrudiți — crește, va crește și prețul acestora. În mod ideal, corporațiile își vor reduce emisiile pentru a economisi bani.

Plafonarea și tranzacționarea este una dintre strategiile de reducere a emisiilor și a întâmpinat critici din partea ecologiștilor și economiștilor. Aflați mai multe despre această politică, eficacitatea ei și avantajele și dezavantajele.

Contextul Politicii

Cele mai multe surse îl indică pe Thomas Crocker ca fiind creierul din spatele sistemului de plafonare și tranzacționare. Conform poveștii, Crocker studia economia la Universitatea din Wisconsin în anii 1960 când a dezvoltat o posibilă soluție la criza climatică în devenire: Plafonarea emisiilor de poluanți și obligarea firmelor să tranzacționeze între ele pentru a-și procura mai multe drepturi de emisie.

Abia în 2005 un guvern a implementat un sistem oficial de plafonare și tranzacționare (acel guvern a fost Uniunea Europeană). UE l-a numit Schema de Tranzacționare a Emisiilor (ETS) — aplicată în toate cele 27 de țări UE plus Islanda, Liechtenstein și Norvegia — și continuă să fie cel mai mare exemplu de politică internațională de plafonare și tranzacționare de astăzi.

Pe măsură ce ideea sa prindea viață, părintele fondator al plafonării și tranzacționării, Crocker, acum profesor la Universitatea din Wyoming, a declarat pentru Wall Street Journal că a preferat ideea unei taxă pe carbon în locul sistemului de plafonare și tranzacționare pe care l-a conceput, spunând „Sunt sceptic că plafonarea și tranzacționarea este cea mai eficientă cale de a reglementa carbonul.”

Astăzi, 47 de jurisdicții naționale și 36 sub-naționale au implementat un fel de preț pe carbon la nivel global, fie printr-o taxă pe carbon, fie prin plafonare și tranzacționare.

Cum Funcționează

În Schema de Tranzacționare a Emisiilor a UE, ca exemplu proeminent, tuturor firmelor li se alocă un plafon de alocații de emisii UE, sau EUA, fiecare echivalent cu o tonă metrică de CO2 sau echivalent CO2. Alocațiile — în unele cazuri numite credite de carbon — pot fi obținute prin alocare gratuită, acordată proporțional cu emisiile individuale ale firmei, sau prin licitație, acum mijlocul implicit de procurare.

Pentru a urmări cu precizie emisiile, fiecare firmă depune EUA prin intermediul unui cont în Registrul Uniunii la sfârșitul anului. Cu un cont în Registrul Uniunii, firmele pot cumpăra și vinde EUA direct între ele sau pot achiziționa EUA suplimentare de la un stat membru. UE afirmă că „veniturile din licitațiile sistemului ETS existent merg în principal către bugetele statelor membre și sunt predominant destinate combaterii schimbărilor climatice.”

În 2022, prețurile EUA au fluctuat de la aproximativ 58 € (martie) la 100 € (august) pe tonă metrică de echivalent CO2.

Exemple de Plafonare și Tranzacționare în Acțiune

În 2019, UE a estimat o reducere a emisiilor de 21% (față de nivelurile din 2005) din sectoarele acoperite de sistem. De la introducerea sa în 2005, emisiile în UE au fost reduse cu aproximativ 43%.

Mai multe națiuni, state și orașe din afara UE au implementat sisteme de plafonare și tranzacționare. Noua Zeelandă, Kazahstan, Tokyo, Coreea, insula rusă Sakhalin, Marea Britanie, Canada și mai multe state de pe Coasta de Vest și din Nord-Estul Statelor Unite se numără printre acestea. Conform tabloului de bord al prețurilor carbonului al Băncii Mondiale, peste 80 de inițiative naționale și sub-naționale sunt deja în vigoare și acoperă o cantitate de echivalent CO2 egală cu 23% din emisiile globale de GES.

Planuri de plafonare și tranzacționare sunt acum în curs de desfășurare în Nigeria, Turcia, Pakistan și Asia de Sud-Est, printre alte țări, și sunt pilotate în Mexic.

China

După câțiva ani de pilotare a plafonării și tranzacționării în șapte locații diferite, China — cel mai mare emițător de GES din lume — a lansat cea mai mare schemă de tranzacționare a emisiilor la nivel național în 2021. Studiile au arătat că, chiar și cu prețuri scăzute ale carbonului și puțină tranzacționare, schemele ETS regionale din China au dus la o reducere de 16,7% a emisiilor firmelor și o reducere de 9,7% a intensității emisiilor.

Schema ambițioasă de plafonare și tranzacționare a țării a început lent și nu a fost lipsită de defecte — s-a descoperit că mai multe centrale electrice au falsificat rapoartele de emisii cu milioane de alocații în primul an. Dar, la prima aniversare a schemei, aproape 200 de milioane de tone metrice de alocații fuseseră tranzacționate, în valoare de peste 1 miliard de dolari. Schema ETS a Chinei va fi esențială pentru atingerea țintei de vârf al emisiilor până în 2030 și realizarea neutralității carbonului până în 2060.

S.U.A.

Între timp, în Statele Unite, Inițiativa Regională pentru Gaze cu Efect de Seră (RGGI) a câștigat treptat teren începând cu 2009. A început cu nouă state: cele șase state care compun New England — plus Delaware, Maryland și New York. RGGI s-a extins de atunci în New Jersey, Pennsylvania și Virginia.

În cadrul regional al RGGI, statele stabilesc plafoane pentru emisiile de CO2 (niciun alt GES) provenite de la centralele electrice pe combustibili fosili. O analiză pe 10 ani a RGGI a relevat că, datorită plafonării și tranzacționării, emisiile de carbon de la centralele electrice participante au scăzut cu 47%, iar PIB-urile statelor RGGI au crescut cu aceeași sumă, generând un total de 3,2 miliarde de dolari din licitațiile de alocații. Ca urmare, prețurile energiei electrice au scăzut cu aproape 6% în statele RGGI, în timp ce au crescut cu aproape 9% în restul țării.

În timp ce RGGI se extinde în Nord-Est și Mid-Atlantic, statele de pe Coasta de Vest au dezvoltat și ajustat sistemele lor de plafonare și tranzacționare. Deși programul Californiei precede RGGI cu câțiva ani, prima licitație de alocații a avut loc abia în 2012. În 2016, a atins ținta de a ajunge la nivelurile emisiilor de GES din 1990 cu patru ani mai devreme. Cu această schemă, statul își propune să atingă neutralitatea carbonului până în 2045.

Oregon derulează un program similar, iar la 1 octombrie 2022, Washington a finalizat planurile de lansare a propriei sale scheme ETS la 1 ianuarie 2023.

Avantaje

Plafonarea și tranzacționarea este unul dintre cele mai solide și utilizate pe scară largă instrumente de reducere a emisiilor la nivel mondial. Iată principalele beneficii:

1. Piața oferă o recompensă (bani) pentru firmele care își reduc rapid emisiile.
2. Licitația alocațiilor crește veniturile guvernamentale, care pot fi utilizate pentru a sprijini alte inițiative de mediu.
3. Plafonul poate fi redus treptat pentru a reduce emisiile totale.
4. Plafonarea și tranzacționarea poate fi utilizată pentru a reduce toate gazele cu efect de seră, nu doar carbonul.
5. Poate fi utilizată împreună cu o taxă pe carbon (Exemplu: În Alberta, Canada, plafonarea și tranzacționarea este utilizată printre cei mai mari emițători, în timp ce firmele mai mici plătesc o taxă pe carbon).

Dezavantaje

Sistemele de plafonare și tranzacționare primesc și ele partea lor de critici atât din partea ecologiștilor, cât și a economiștilor. Iată principalele dezavantaje:

1. Plafonarea și tranzacționarea permite companiilor să emită atât GES cât doresc, deoarece pot procura mai multe drepturi de pe piață.
2. Criticii spun că plafonarea și tranzacționarea nu este la fel de strictă ca o taxă pe carbon, care percepe corporațiilor o taxă pentru fiecare tonă de emisii produsă.
3. Guvernele pot stabili plafoanele prea sus, astfel încât corporațiile să nu aibă un stimulent pentru a-și reduce emisiile.
4. Auto-raportarea emisiilor înseamnă că firmele pot înșela (și au înșelat) sistemul.
5. Taxarea firmelor pentru emisiile lor, indiferent de formă (plafonare și tranzacționare, taxă pe carbon sau altfel), poate crește prețul energiei și al bunurilor mari consumatoare de energie pentru consumatori. (s-a întâmplat și opusul, ca în cazul statelor RGGI din S.U.A.)

Perspectivele Programelor de Plafonare și Tranzacționare

Astăzi, locațiile cu cele mai stricte reglementări privind emisiile de GES au implementat sau plănuiesc să implementeze o politică hibridă, utilizând părți din plafonare și tranzacționare și o taxă pe carbon împreună pentru a reduce emisiile rapid și eficient. Mexic, Canada, Noua Zeelandă și țări individuale din UE sunt exemple.

Pe Tabloul de bord al Prețurilor Carbonului al Băncii Mondiale, plafonarea și tranzacționarea și sistemele hibride rămân mai populare decât taxa pe carbon utilizată singură. Totuși, locațiile au rezerve cu privire la adoptarea schemelor de tranzacționare a emisiilor, deoarece acestea pot provoca creșteri ale prețurilor energiei, printre alte motive. În S.U.A., un program de plafonare și tranzacționare a fost propus prin intermediul American Power Act din 2009. Legea a fost aprobată de Camera Reprezentanților, dar nu a fost niciodată supusă votului în Senat.

Mai recent, guvernul S.U.A. a luat în considerare o taxă pe carbon ca parte a Actului Build Back Better, din nou aprobat de Cameră și blocat în Senat. Taxa pe carbon a fost ulterior eliminată pe măsură ce Build Back Better a devenit Inflation Reduction Act, semnată ca lege în august 2022.

Între timp, legislatorii din California au validat îngrijorările criticilor că schema sa de tranzacționare a emisiilor nu funcționează suficient de bine pentru ca statul să atingă țintele din 2030. În prezent, oficialii guvernamentali reevaluează programul și, posibil, iau în considerare un sistem hibrid, la fel ca alții. Începând cu 2022, S.U.A. nu a stabilit încă un preț național al carbonului.