Ce este o specie indicatoare? 10 exemple cheie

Speciile indicatoare sunt organisme vii care ne spun că ceva s-a schimbat sau se va schimba în mediul lor. Acestea pot fi ușor observate, iar studierea lor este considerată o modalitate rentabilă de a prezice schimbările într-un ecosistem. Aceste specii sunt cunoscute și sub denumirea de bioindicatori.

Oamenii de știință monitorizează factori precum dimensiunea, structura de vârstă, densitatea, creșterea și rata de reproducere a populațiilor de specii indicatoare pentru a căuta modele de-a lungul timpului. Aceste modele pot fi capabile să arate stresul asupra speciilor cauzat de influențe precum poluarea, pierderea habitatului sau schimbările climatice. Poate mai important, acestea pot ajuta la prezicerea schimbărilor viitoare în mediul lor.

Context

Cele mai frecvent utilizate specii indicatoare sunt animalele, 70% dintre acestea fiind nevertebrate. Ele pot fi, de asemenea, plante și microorganisme.

Adăsta, aceste organisme interacționează cu mediul în moduri care le fac extrem de sensibile la orice schimbare. De exemplu, ele pot fi în vârful
nivelului trofic de hrănire
, unde ar primi cele mai mari cantități de toxine găsite în mediul lor. Sau pot fi incapabile să se mute cu ușurință într-o nouă locație dacă condițiile devin nefavorabile.

Importanța ecologică a speciei este unul dintre principalele motive pentru care oamenii de știință folosesc anumite organisme ca indicatori. Dacă o specie este o
specie cheie
, ceea ce înseamnă că funcționarea ecosistemului depinde de ele, atunci orice schimbare în sănătatea sau populația acelei specii ar fi un bun indicator al factorilor de stres de mediu.

Trăsături și utilizări

O specie indicatoare bună ar trebui, de asemenea, să răspundă la schimbări relativ rapid și să fie ușor de observat. Răspunsul lor ar trebui să fie reprezentativ pentru întreaga populație sau ecosistem. Ar trebui să fie relativ comune și să aibă o populație suficient de mare pentru a fi ușor studiate. Speciile care au fost studiate extensiv sunt candidați buni pentru bioindicatori. Speciile care se reproduc rapid și în număr mare și care au un habitat sau o dietă specializată ar fi un indicator ideal. Oamenii de știință caută, de asemenea, organisme care sunt importante din punct de vedere comercial sau economic.

Oamenii de știință folosesc specii indicatoare pentru a determina o schimbare într-un ecosistem pe baza a ceea ce observă la specia indicatoare. Speciile indicatoare sunt folosite pentru a arăta atât schimbările de mediu bune, cât și cele rele. Aceste schimbări pot include prezența poluanților, schimbări în biodiversitate și interacțiuni biotice, precum și schimbări în mediul fizic.

Exemple de specii indicatoare

Deoarece sunt adesea membrii cei mai vulnerabili ai ecosistemelor lor, aceste specii indicatoare sunt utilizate în cercetarea științifică ca o modalitate de a studia ușor și eficient schimbările pe termen lung în sănătatea mediului. Studierea aceleiași specii în fiecare ecosistem ajută cercetătorii să compare mai ușor datele pentru a identifica mici schimbări în factori precum temperatura, distrugerea habitatului și precipitațiile.

Licheni

Lichenii
sunt o combinație de două organisme separate. O ciupercă și o algă cresc împreună într-o relație simbiotică în care ciuperca furnizează nutrienți minerali și un loc pentru ca alga să crească, iar alga produce zaharuri pentru ciupercă prin fotosinteză.

Lichenii sunt folosiți ca bioindicatori datorită sensibilității lor la poluarea aerului. Lichenii nu au rădăcini, așa că pot obține nutrienți doar direct din atmosferă. Sunt deosebit de sensibili la poluarea excesivă cu azot din aer. Dacă oamenii de știință încep să observe o scădere a speciilor de licheni care sunt deosebit de sensibile la azot, împreună cu o creștere a speciilor care pot tolera bine azotul, știu că calitatea aerului a scăzut.

Bufnița pătată

Bufnița pătată nordică a fost listată pentru prima dată ca specie amenințată în 1990 din cauza pierderii habitatului. Deoarece aceste bufnițe nu își construiesc propriile cuiburi, se bazează pe
pădurile mature primare
pentru cavitățile copacilor, vârfurile rupte ale copacilor și alte resturi în care să cuibărească. Presiunea de la exploatările forestiere, dezvoltare, recreere și boli i-a lăsat fără zone sigure de cuibărit. Scăderile populației de bufnițe pătate nordice indică scăderi suplimentare ale calității pădurilor de foioase din Pacificul de Nord-Vest. În 1999,

Rețeaua Zonei Golfului San Francisco

a început monitorizarea bufnițelor ca modalitate de a estima sănătatea ecologică a habitatelor lor de cuibărit.

Coșenile de râu

Coșenile de râu sunt un tip de insectă macroinvertebrată care este deosebit de sensibilă la poluarea apei. În stadiul de juvenili, trăiesc exclusiv în apă. Adulții trăiesc pe uscat sau în aer, dar se întorc în apă pentru a depune ouă.

Aceste insecte sunt folosite de cercetători ca indicatori ai sănătății ecosistemelor acvatice datorită dependenței lor de apă și intoleranței lor la poluare. De exemplu, majoritatea speciilor de coșenile de râu depind de habitatele cu suprafețe de fund mai dure. Poluarea excesivă cu sedimente care se depune pe fundul unei căi navigabile poate fi un motiv pentru scăderea populației. Găsirea coșenilelor de râu într-un ecosistem acvatic înseamnă că apa are puțină sau deloc poluare.

Somon

Somonul este o specie anadromă de pește. Acest lucru înseamnă că eclozează în apă dulce, apoi își croiesc drum spre ocean, doar pentru a se întoarce în apă dulce pentru a depune icrele. Dacă nu se pot deplasa liber între apă dulce și ocean, nu pot supraviețui.

Distrugerea habitatului, pescuitul excesiv și construirea de baraje pe râuri au cauzat o scădere semnificativă a populațiilor de somon din întreaga lume. Cercetătorii din Pacificul de Nord-Vest atribuie decesele din populația de somon coho scurgerilor de apă pluvială poluată din zonele urbane care înconjoară habitatele de depunere a icrelor. Schimbările în populațiile de somon pot fi folosite pentru a indica o scădere a calității habitatului și a apei, precum și prezența bolilor.

Melci de mlaștină

Melcii de mlaștină sunt un tip de melc care poate fi găsit pășunând alge care cresc pe iarba mlaștinilor sărate. Se deplasează odată cu mareea, coborând pentru a se hrăni la reflux și urcând înapoi pe tulpinile de iarbă pe măsură ce apa crește. Melcii de mlaștină sunt deosebit de sensibili la poluare și sunt utilizați frecvent pentru a studia sănătatea ecosistemelor de mlaștină.

Cercetătorii de-a lungul Coastei Golfului Statelor Unite au folosit melci de mlaștină pentru a arăta cum petrolul de la
scurgerea de petrol Deepwater Horizon
a afectat țărmurile zonelor umede costiere și au prezis că declinul lor ar afecta probabil și alte funcții esențiale ale ecosistemului din mlaștină. Ei consumă, de asemenea, Spartina alterniflora, care este vitală pentru ecosistemul mlaștinii. Dacă populațiile de prădători ai melcilor de mlaștină scad, aceștia pot afecta negativ sănătatea ierbii de mlaștină, deoarece pășunatul lor crește.

Vidre de râu

Vidrele de râu
sunt considerate
prădători de vârf
în ecosistemele acvatice, astfel încât orice toxină din mediul lor va ajunge rapid la vidre prin peștii și nevertebratele pe care le consumă. Deoarece toxinele se acumulează pe măsură ce urcă în lanțul trofic, vidrele de râu primesc cantități mult mai mari decât alte animale din același ecosistem. Cel mai probabil, ar arăta semne de expunere la toxine înainte de orice altă plantă sau animal.

Oamenii de știință canadieni au folosit păr de la vidre de râu pentru a testa nivelurile de mercur într-un lac lângă o mină de mercur inactivă de pe malul său. Acest studiu a arătat că vidrele de râu pot fi specii indicatoare valoroase pentru a testa sănătatea habitatelor marine și de apă dulce.

Salamandre

Salamandrele au pielea foarte permeabilă care trebuie menținută umedă pentru a supraviețui. Acest lucru le face deosebit de vulnerabile la poluare și secetă. O scădere a sănătății sau a dimensiunii populației de salamandre ar putea indica o schimbare negativă în mediul lor.

Cercetătorii de la Serviciul Forestier al USDA au studiat două tipuri diferite de salamandre pentru a arăta recuperarea unui ecosistem forestier care fusese exploatat comercial. Populațiile de salamandre au crescut odată cu vârsta și sănătatea pădurii.

E. coli

Escherichia coli (E. coli)

este un tip de bacterie care se găsește frecvent în materia fecală a animalelor cu sânge cald. Bacteriile sunt organisme ideale pentru a arăta prezența poluării deoarece se reproduc rapid, pot fi găsite oriunde și se modifică rapid dacă există un factor de stres de mediu.

E. coli este utilizată de EPA din SUA pentru a indica prezența materiei fecale în apă dulce. Alte bacterii sunt utilizate frecvent în apă salmastră și sărată, precum și în aer și sol, ca indicatori de poluare.

Lilieci

Liliecii sunt sensibili la schimbările în calitatea mediului datorită rolurilor lor de dispersori de semințe, polenizatori și insectivore. Sunt afectați în mod deosebit de pierderea și fragmentarea habitatului. Liliecii au fost folosiți de cercetători pentru a studia poluarea luminoasă, metalele grele, urbanizarea, secetele și schimbările agricole. Ei au fost studiați neinvaziv și rentabil prin utilizarea capcanelor foto, a studiilor acustice și a colectării de păr. Cercetătorii din Parcul Național Yellowstone folosesc lilieci pentru a studia schimbările climatice și bolile infecțioase în populațiile de lilieci.

Fluturele monarh

Numărul fluturilor monarh a fost în scădere accentuată în ultimii 25 de ani, probabil din cauza unei combinații de pierdere a habitatului, utilizare a pesticidelor și schimbări climatice. Deoarece migrează din Canada în Mexic, sunt o specie indicatoare ideală pentru a studia sănătatea întregului continent al Americii de Nord. Un cercetător de la Universitatea Cornell consideră că declinul observat în populația de fluturi monarh nu poate fi atribuit unui singur factor, ci este un indicator urgent al unor probleme de mediu sistemice mai mari.