Timp de mulți ani pe PlanetaNoastra, am încercat să-i conving pe oameni să se entuziasmeze în legătură cu standardul Passivhaus, dezvoltat încă de la sfârșitul anilor 1980 cu „obiectivul ambițios de a avea o sarcină de încălzire extrem de redusă”. În America de Nord în anii care au urmat, prețurile la energie au fost relativ scăzute, așa că am accentuat beneficiile secundare care veneau cu standardul: confort, calitate a aerului, liniște și reziliență. Oamenii încă căscau, preferând casele cu consum zero, case inteligente cu panouri solare pe acoperiș sau acea nouă și elegantă cadă uluitoare în interior.
Dar, conform firmei de consultanță în sustenabilitate Shelton Group, evenimentele din ultimii ani ar putea schimba ideile noastre despre casă. Ei au realizat 16 sondaje de-a lungul anilor (noi le-am acoperit anterior) și constată că „timp de mulți ani, prioritatea principală a americanilor pentru cheltuielile cu casele lor a fost ‘să-mi fac casa mai confortabilă'”. Acest număr a scăzut constant, iar ei au descoperit că oamenii prioritizează acum siguranța și securitatea.
Schimbarea față de 2017 este remarcabilă: Confortul era de patru ori mai important decât siguranța, iar acum sunt aproape la fel. Dar înainte să mergeți să deveniți vânzător de alarme anti-efracție, siguranța și securitatea nu sunt ceea ce credeți că sunt, iar confortul nu mai este ceea ce a fost.
În postarea sa despre sondaj, fondatoarea și CEO-ul Shelton Group, Suzanne Shelton a scris că siguranța are la fel de mult de-a face cu calitatea aerului pe cât are cu încuietorile ușilor.
Confortul a fost întotdeauna dificil de definit. Este interesant că rădăcina cuvântului în latina târzie „conforto” (a întări mult) provine din latina mai veche, con- (“împreună”) și fortis (“puternic”). Deci, într-un fel, redefinirea confortului ca siguranță și securitate se întoarce la rădăcinile sale.
Apoi există confortul termic, despre care inginerul Robert Bean ne-a spus de ani de zile că totul este în mintea noastră: „Confortul termic este o stare de spirit care exprimă satisfacția față de mediul termic și este evaluat prin evaluare subiectivă.”
Deci, noua noastră definiție începe cu siguranța și securitatea, urmate de aer curat, ferestre bune, fără substanțe chimice și fără curenți de aer.
Toate acestea sună ca Passivhaus cu încuietori bune. Raportul a declarat: „Semnificația căminului s-a schimbat — de la ‘locul unde vreau să mă simt confortabil fizic’ la ‘principala mea sursă de siguranță și securitate, până la aerul pe care îl respir'”.
Și, important, când Shelton a întrebat care este definiția siguranței și securității, 71% spun „un spațiu lipsit de substanțe chimice sau alergeni” și 58% spun „sisteme de securitate”, deci chiar și răspunsul principal—siguranța și securitatea—nu este ceea ce credem că este.
Shelton a spus: „Aceasta creează o oportunitate reală pentru constructorii de case de înaltă performanță și pentru producătorii de produse care intră în acestea. Reformulați-vă gândirea de la ‘siguranță = sisteme de securitate’ la ‘siguranță = sisteme de securitate ȘI aer sănătos ȘI închideri ermetice ȘI reziliență climatică’.”
Într-adevăr, s-ar putea ca totul să se alinieze pentru Passivhaus. Avem surse de energie scumpe și incerte, ceea ce pune eficiența revine în atenție, alături de reziliența care vine din a fi o baterie termică. Calitatea aerului interior este, de asemenea, luată în considerare în moduri în care nu era înainte de pandemie; oamenii devin obsedați de aceasta, cu motive întemeiate. După cum a notat profesorul de epidemiologie de la Universitatea din Toronto, David N. Fisman, aerul este noul fecale.
Desigur, siguranța și securitatea nu provin doar din modul în care ne construim casele, ci și din modul în care ne construim și menținem comunitățile. Securitatea nu vine de la sonerii Ring și SUV-uri mari, ci, după cum a scris activista Jane Jacobs în „Moartea și viața marilor orașe americane”, „Trebuie să existe ochi pe stradă, ochi aparținând celor pe care i-am putea numi proprietarii naturali ai străzii”.
Shelton a concluzionat: „Acum ne vedem casele ca pe niște refugii care ar trebui să ofere protecția pe care o căutăm împotriva tuturor sperieturilor din viața reală care pândesc în lume și să ne protejeze atât de lucrurile pe care le putem vedea, cât și de cele pe care nu le putem vedea.” Dar asta nu se poate opri doar la ușa de la intrare.
