Legea privind Protecția Mamiferelor Marine, sau MMPA, este legea federală a SUA care restricționează acțiunile umane care afectează mamiferele marine. MMPA a fost promulgată în 1972 de președintele Richard Nixon, fiind una dintre numeroasele politici de mediu stabilite de administrația Nixon.
una dintre numeroasele politici de mediu
\n\n
Una dintre cele mai semnificative acțiuni întreprinse în cadrul MMPA a fost stabilirea unei „populații sustenabile optime” (OSP). În loc de abordarea tradițională, axată pe o singură specie, pentru gestionarea mamiferelor marine, OSP se concentrează pe rolul mamiferelor marine în sănătatea unui ecosistem. Abordarea bazată pe ecosistem rămâne larg implementată în industria pescuitului de astăzi.
\n\n
MMPA a inclus, de asemenea, restricții imediate privind capturarea, importul și vânzarea mamiferelor marine, desemnând, în mod controversat, mamiferele marine drept animale sălbatice, nu resurse naturale. Înainte de MMPA, mamiferele marine erau gestionate în funcție de beneficiile lor pentru oameni. În schimb, MMPA a invocat „principiul precauției”, preferând să gestioneze mamiferele marine cu o abordare „hands-off”, cu excepția cazului în care starea unei populații impunea altfel.
\n\n
Fundal și cronologie
\n
Presiunea publică din anii 1960 și ’70 este creditată cu stabilirea MMPA. Până în anii 1960, singurele animale sălbatice protejate de legislația federală a SUA erau cele acoperite de Legea Tratatului privind Păsările Migratoare din 1918. Legea privind Prezervarea Speciilor Pe Cale de Dispariție (1966) și Legea privind Conservarea Speciilor Pe Cale de Dispariție (1969), ambele precursoare ale Legii privind Speciile Pe Cale de Dispariție (1973), au început extinderea protecției faunei sălbatice în Statele Unite.
\n\n
Americanii au fost deosebit de indignați de două forme specifice de exploatare a mamiferelor marine: uciderea delfinilor în urmărirea tonului și vânătoarea de foci de blană pentru blana lor. Potrivit lui Lee Talbot, care a fost șeful de știință al Consiliului pentru Calitatea Mediului la acea vreme, „[Congresul] nu a primit niciodată un volum atât de mare de scrisori pe niciun subiect, altul decât războiul din Vietnam”. Până în 1971, peste 40 de proiecte de lege privind mamiferele marine fuseseră introduse în Congres.
\n\n
1971-1972
\n\n
Proiectul de lege care a devenit Legea privind Protecția Mamiferelor Marine a avut un principal concurent printre numeroasele alte acte legislative introduse: Legea privind Protecția Mamiferelor Oceanice. Spre deosebire de MMPA, Legea privind Protecția Mamiferelor Oceanice a căutat să pună capăt imediat tuturor tratatelor care implicau „capturarea” mamiferelor marine. Proiectul de lege propus a vizat în special Convenția privind focile de blană din Pacificul de Nord, un acord internațional în temeiul căruia vânătoarea de foci de blană era permisă numai pe uscat. Înainte de acest acord, vânătoarea pelagică a distrus populațiile de foci de blană.
\n\n
Susținătorii MMPA au criticat abordarea „protecționistă” a Legii privind Protecția Mamiferelor Oceanice, menționând preocupări legate de faptul că plecarea propusă de lege de la acorduri precum Convenția privind focile de blană din Pacificul de Nord ar putea pune mamiferele marine în pericol mai mare dacă nu reușește să înlocuiască Convenția cu un nou acord internațional. Criticii Legii privind Protecția Mamiferelor Oceanice au considerat, de asemenea, că proiectul de lege nu are o abordare științifică a conservării mamiferelor marine.
\n\n
Subcomitetul Camerei Reprezentanților pentru Pescuit și Conservarea Faunei Sălbatice a respins toate proiectele de lege care propuneau o interdicție totală a „capturării” mamiferelor marine, inclusiv Legea privind Protecția Mamiferelor Oceanice. Prin contrast, subcomitetul a raportat favorabil asupra Legii privind Protecția Mamiferelor Marine. Cu toate acestea, „protecționiștii” mamiferelor marine au blocat adoptarea proiectului de lege.
\n\n
În 1972, o versiune modificată a MMPA a fost adusă în plenul Camerei. Proiectul de lege modificat a adăugat un moratoriu de cinci ani, timp în care niciun mamifer marin nu putea fi capturat sau importat. Versiunea modificată a MMPA a fost adoptată de Camera Reprezentanților cu o majoritate covârșitoare în martie 1972. Legislația a fost adoptată de Senat cinci luni mai târziu și a fost promulgată de președintele Richard Nixon în octombrie.
\n\n
1981
\n
MMPA a fost modificată pentru prima dată în mod semnificativ în 1981 pentru a permite Serviciului Național pentru Pescuit Marin (NMFS) să emită permise pentru capturarea mamiferelor marine „accidentală”, sau neintenționată. Permisele de capturare accidentală sunt emise cel mai frecvent pescarilor comerciali din cauza efectelor neintenționate pe care pescuitul le poate avea asupra mamiferelor marine. Exercițiile militare, activitățile de explorare a petrolului și gazelor, cercetarea științifică și proiectele de construcții obțin, de asemenea, în mod obișnuit permise de capturare accidentală de la NMFS. Cu toate acestea, permisele de capturare accidentală sunt emise numai dacă o entitate încorporează metode de reducere a șanselor de capturare accidentală. Pentru a obține un permis de capturare accidentală de la NMFS, pescarii sunt, de obicei, obligați să utilizeze echipamente specifice, să evite anumite zone sau să restricționeze pescuitul la anumite perioade.
\n\n
1984
\n\n
În 1984, MMPA a fost modificată pentru a aborda efectul pescuitului de ton asupra mamiferelor marine, în special a delfinilor. Deși MMPA reglementa deja pescuitul de ton în apele SUA, o mare parte din tonul importat în Statele Unite provine din apele internaționale, în afara protecției MMPA. În temeiul amendamentului din 1984 la MMPA, Statele Unite puteau importa numai pește și produse din pește de la națiuni care utilizează anumite tehnologii de pescuit sau cu reglementări în vigoare concepute pentru a reduce riscul de rănire sau ucidere a mamiferelor marine. În temeiul MMPA modificat, țările trebuie să aibă o rată de capturare accidentală a mamiferelor marine comparabilă cu cea a Statelor Unite.
care utilizează anumite tehnologii de pescuit
\n\n
1988
\n
MMPA a fost modificată din nou în 1988 pentru a stabili standarde mai stricte pentru capturarea accidentală a mamiferelor marine pentru toate operațiunile de pescuit comercial, cu excepția pescuitului comercial de ton. Pescarii comerciali care au primit o derogare de la standardele mai stricte de capturare accidentală ar putea fi obligați să ia la bord un observator de pescuit. Amendamentul a mandatat, de asemenea, observatori de pescuit pe o parte din navele din pescăriile cu impacturi frecvente asupra mamiferelor marine.
\n\n
Acest amendament substanțial a stabilit, de asemenea, proceduri specifice pentru a determina dacă o populație de mamifere marine este „epuizată”. Amendamentul a impus planuri de redresare pentru toate speciile epuizate. Un sistem de recompense a fost, de asemenea, stabilit prin amendamentul din 1988 pentru a încuraja raportarea încălcărilor MMPA.
\n\n
1992
\n
Un amendament din 1992 la MMPA a instituit Programul de Sănătate și Răspuns la Eșuare a Mamiferelor Marine, care impune ca mamiferele marine aflate în dificultate să primească ajutor de urgență. Un program de granturi a fost adăugat în 2010 pentru a ajuta la finanțarea programelor eligibile ale rețelei de eșuare.
Programul de Sănătate și Răspuns la Eșuare a Mamiferelor Marineprogram de granturi
\n\n
1994
\n
Amendamentul din 1994 la MMPA a autorizat „capturarea” mamiferelor marine în anumite scopuri, inclusiv cercetarea științifică și expunerea publică. Acest amendament a impus, de asemenea, pentru prima dată evaluări ale stocurilor de mamifere marine. În temeiul amendamentului, toate stocurile de mamifere marine trebuie reevaluat la fiecare trei ani. Anumite stocuri trebuie reevaluat anual.
în anumite scopurievaluări ale stocurilor
\n\n
2017
\n
Congresmena republicană Jaime Herrera Beutler din statul Washington a propus un amendament la MMPA în 2017 pentru a permite NMFS să emită permise de un an pentru uciderea leilor de mare în râul Columbia. Potrivit amendamentului, populația în creștere a leilor de mare dăuna populațiilor locale de somon. Amendamentul ar fi permis uciderea a până la 100 de lei de mare pentru a proteja somonul. Amendamentul a fost adoptat de Camera Reprezentanților în 2018, dar nu a fost niciodată adus în plenul Senatului.
pentru uciderea leilor de mare în râul Columbiaa fost adoptat de Camera Reprezentanților
\n\n
2019
\n
În 2019, congresmanul republican Mike Johnson din Louisiana a propus modificarea MMPA pentru a elimina cerințele de permis pentru o varietate de acțiuni cunoscute că dăunează mamiferelor marine. Amendamentele lui Johnson au căutat, de asemenea, să simplifice procesul de obținere a unui permis de capturare accidentală. În temeiul amendamentului lui Johnson, dacă NMFS nu răspundea la o cerere de permis de capturare accidentală în termen de 45 de zile, permisul ar fi autorizat automat. Amendamentul propus nu a reușit să treacă de Camera Reprezentanților cu un vot de 160-259.
elimina cerințele de permisnu a reușit să treacă de Camera Reprezentanților
\n\n
Succesele legii privind protecția mamiferelor marine
\n\n
MMPA este creditată cu o serie de succese de mediu. De când proiectul de lege a fost promulgat în 1972, niciunul dintre mamiferele marine protejate în temeiul MMPA nu a dispărut în Statele Unite. În plus, mai multe mamifere marine s-au recuperat substanțial de la adoptarea MMPA, inclusiv focile de port și focile cenușii din New England și leii de mare din California, focile de port și focile elefant din lungul coastei Pacificului. În unele cazuri, recuperarea a readus speciile la capacitatea lor portantă, sau dimensiunea maximă pe care mediul o poate susține probabil.
\n\n
Începând cu 2014, 18% din stocurile de mamifere marine recunoscute în temeiul MMPA au fost enumerate ca fiind pe cale de dispariție sau amenințate în temeiul Legii privind Speciile Pe Cale de Dispariție. Majoritatea acestor stocuri au fost enumerate după prima lor evaluare. Cu toate acestea, trei stocuri au fost enumerate recent în temeiul Legii privind Speciile Pe Cale de Dispariție și alte trei sunt în curs de examinare. Niciun stoc protejat în temeiul MMPA nu a fost eliminat de pe lista speciilor pe cale de dispariție odată adăugat, deși stocul estic de lei de mare Steller a fost aproape de a fi eliminat de pe listă în 2012.
\n\n
În ciuda lipsei de îmbunătățire pentru unele populații de mamifere marine, MMPA continuă să promoveze conservarea mamiferelor marine în Statele Unite. Evaluările de stocuri necesare în temeiul amendamentului din 1994 la MMPA au generat un corp substanțial de cercetare asupra mamiferelor marine din SUA, care probabil nu ar fi avut loc în absența MMPA. Această cercetare a crescut numărul de stocuri de mamifere marine recunoscute în temeiul MMPA. Înțelegând modul în care mamiferele marine interacționează între ele pentru a forma stocuri separate, identificabile, agențiile și oamenii de știință pot gestiona mai bine populațiile de mamifere marine.
