Fructul călugărului (monk fruit) este foarte popular în ultima vreme, grație căutării nesfârșite a unui îndulcitor alternativ pentru zahăr care să nu fie făcut din substanțe chimice.
Îndulcitorii artificiali au fost folosiți în produsele alimentare de peste 100 de ani. Totuși, în ultimii 30 de ani, s-au găsit legături între ingestia unor îndulcitori artificiali și anumite tipuri de cancer la șobolani de laborator. Acele riscuri nu se transpun la oameni, care ar trebui să ingereze doze mari de îndulcitori pentru a observa vreo corelație, conform acelorași studii. Cu toate acestea, oamenii au căutat o alternativă naturală la îndulcitorii artificiali precum sucraloza, aspartamul și zaharina.
O alternativă la zahăr și îndulcitorii artificiali
Un astfel de îndulcitor natural este stevia, derivată dintr-o plantă cultivată în America de Sud și introdusă comercial în S.U.A. ca îndulcitor în 2008. Mai recent, am văzut îndulcitori derivați din fructul călugărului. Ce fruct, întrebați?
Originar din China și Thailanda, fructul călugărului (un fruct verde, rotund, asemănător unui pepene galben) crește pe o liană cunoscută sub numele de siraitia grosvenorii, numită după președintele Societății Naționale Geografice din anii 1930 care a finanțat o expediție pentru a găsi fructul. În chineză, se numește luo han guo. Are zero calorii și se spune că este de până la 500 de ori mai dulce decât zahărul.
Istoria utilizării fructului călugărului
Se referă colocvial la el ca fructul călugărului deoarece se spune că a fost folosit pentru prima dată de călugări în China în secolul al XIII-lea. Astăzi, este încă folosit pentru proprietățile sale medicinale – se crede că fructul în sine ajută la tratarea tusei și a durerii în gât și se crede, de asemenea, că promovează o viață lungă (posibil pentru că este originar dintr-o regiune din China care are un număr neobișnuit de mare de rezidenți cu vârsta de 100 de ani sau mai mult).
Deși fructul călugărului în sine tratează boli în China de mii de ani, versiunea comercială procesată este relativ nouă pe piață. Asta pentru că, deși dulce, fructul călugărului are unele arome care interferează, anulând capacitatea fructului în sine de a fi folosit ca îndulcitor. În 1995, Procter and Gamble a patentat un proces pentru a elimina gusturile care interferează și pentru a face un îndulcitor util din fruct.
Unde găsești fructul călugărului acum
Extractul de fruct de călugăr este acum vândut comercial sub câteva nume de marcă în Statele Unite, unul dintre acestea fiind Nectresse (de la aceiași oameni care v-au adus Splenda). O privire asupra listei de ingrediente a Nectresse arată: eritritol (un alcool de zahăr), zahăr, extract de fruct de călugăr și melasă – ceea ce înseamnă că nu obțineți chiar un produs atât de natural pe cât ați fi sperat. Cea mai „naturală” versiune de îndulcitor din fruct de călugăr pe care am găsit-o este Monk Fruit In The Raw, care conține doar dextroză și extract de fruct de călugăr – încă nu perfect, dar pe drumul cel bun.
În general, răspunsul la îndulcitorul din fruct de călugăr a fost pozitiv, deși unii spun că lasă un postgust mai puțin plăcut (deși mai puțin amar decât postgustul despre care se plâng mulți oameni în cazul steviei).
Dacă încercați să reduceți caloriile în timp ce vă satisfaceți pofta de dulce, atunci îndulcitorul din fruct de călugăr ar putea fi răspunsul pentru dumneavoastră. Dacă un produs neprocesat este ceea ce căutați, se pare că căutarea unui îndulcitor cu adevărat natural trebuie să continue.
