Ce duce la extincția țestoaselor marine Hawksbill, specie critic periclitată?

Distribuită la nivel global în apele tropicale și subtropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, țestoasa Hawksbill este o specie critic periclitată, în ciuda arealului său geografic larg. Conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), populația lor a scăzut cu 84% până la 87% în ultimele trei generații, iar numărul lor continuă să urmeze o spirală descendentă.

Populația

Ca și în cazul majorității speciilor de țestoase marine, populația exactă de țestoase Hawksbill este dificil de determinat, deoarece acestea petrec majoritatea timpului sub apă, astfel încât estimările se bazează adesea pe femelele care își depun ouăle.

Se crede că cea mai mare populație de țestoase Hawksbill care își depun ouăle se află în apropierea Marii Bariere de Corali, unde anual își depun ouăle între 6.000 și 8.000 de femele. Alte 2.000 își depun ouăle pe coasta de nord-vest a Australiei și alte 2.000 atât în Insulele Solomon, cât și în Indonezia.

Populațiile semnificative rămase sunt răspândite în Republica Seychelles, Mexic, Cuba și Barbados, cu grupuri mai mici în Puerto Rico, Insulele Virgine Americane și Hawaii.

Amenințări

Țestoasele Hawksbill sunt vulnerabile la multe dintre aceleași amenințări ca și alte specii de țestoase marine, cum ar fi pierderea habitatului, vânătoarea excesivă, captura accidentală de către pescari, dezvoltarea costieră și poluarea marină.

Totuși, țestoasele Hawksbill sunt amenințate în mod deosebit de comerțul ilegal cu animale sălbatice și sunt căutate în zonele tropicale datorită carapacei lor ornamentate. De asemenea, sunt mai vulnerabile la dezvoltarea costieră, deoarece își depun ouăle mai departe spre interiorul uscatului decât celelalte țestoase marine, precum și la poluarea oceanelor, deoarece petrec mai mult timp în apropierea recifurilor de corali.

Vânătoarea ilegală

Țestoasele Hawksbill continuă să fie recoltate ilegal pentru ouăle și carnea lor, dar în special pentru carapacele lor frumos modelate. Carapacele, care sunt sculptate în mod obișnuit în piepteni, bijuterii și alte obiecte decorative, au fost populare încă din vremea lui Iulius Cezar, acum peste 2.000 de ani.

Importurile japoneze de carapace de țestoasă de peste 1,3 milioane de țestoase Hawksbill mari din întreaga lume între 1950 și 1992 au avut unele dintre cele mai semnificative efecte pe termen lung asupra populațiilor de țestoase Hawksbill. Și chiar și astăzi, doar câteva kilograme de carapace brută pot atinge prețuri de peste 1.000 de dolari în Japonia.

Carnea de țestoasă Hawksbill este consumată mai puțin frecvent decât cea a altor specii de țestoase marine, deoarece carnea poate conține toxine care pot fi letale pentru oameni.

Un studiu din 2019 publicat în revista Science Advances a constatat că 9 milioane de țestoase Hawksbill au fost vânate pentru carapacele lor în 148 de ani, între 1844 și 1992, de peste șase ori mai mult decât estimările anterioare. În 2021, un raport emis de WWF, TRAFFIC și Japan Tiger and Elephant Fund a relevat că vama japoneză a confiscat peste 562 de kilograme de carapace de țestoasă Hawksbill în 71 de incidente între 2000 și 2019, reprezentând aproximativ 530 de țestoase individuale.

Dezvoltarea costieră

În loc să-și depună ouăle în grupuri mari, precum majoritatea speciilor de țestoase marine, femelele de țestoase Hawksbill își depun ouăle în arealul lor în populații mai izolate. Țestoasele Hawksbill își depun ouăle și mai sus pe plajă, uneori ajungând până la vegetația costieră de sub copaci sau iarbă, ceea ce le face mai vulnerabile la dezvoltare.

Amenințările provenite de la dezvoltarea costieră nu se opresc la îndepărtarea animalelor din habitatele lor native; o creștere a infrastructurii în zonele din apropierea locurilor de depunere a ouălor de țestoase Hawksbill poate duce și la mai multă poluare luminoasă.

În nord-vestul Australiei, care găzduiește una dintre cele mai mari populații de țestoase Hawksbill care își depun ouăle de pe Pământ, cercetătorii au identificat trei zone separate de depunere a ouălor și au constatat că 99,8% din aceste zone erau expuse la poluare luminoasă. Țestoasele sunt predispuse la dezorientare din cauza luminii artificiale din apropierea zonelor de depunere a ouălor, ceea ce poate afecta femelele, precum și puii, atunci când aceștia fac prima călătorie spre mare.

Poluarea oceanelor și schimbările climatice

Deși țestoasele Hawksbill se găsesc în întreaga lume, indivizii migrează spre recifele de corali ca habitat preferat, ciocul lor ascuțit, de la care își iau și numele, ajutându-le să se hrănească cu bureți, anemone și meduze.

Legătura lor strânsă cu recifele de corali implică stresori suplimentari pentru țestoase atunci când efectele schimbărilor climatice, cum ar fi acidifierea oceanelor, au efecte negative asupra habitatelor lor. În special, între 1997 și 2013, rata medie de creștere a țestoaselor Hawksbill din Caraibe a scăzut cu 18%, un număr pe care cercetătorii l-au conectat direct la încălzirea oceanelor.

Captura accidentală

Țestoasele Hawksbill sunt prinse frecvent în mod accidental în plasele operațiunilor de pescuit la scară largă, mai ales că au tendința să locuiască în apropierea recifurilor de corali bogate în pește. În ciuda faptului că își petrec aproape întreaga viață în ocean, aceste animale au nevoie totuși de oxigen pentru a respira și se pot îneca adesea dacă nu reușesc să ajungă la suprafață la timp după ce s-au încurcat.

Ce putem face

Țestoasele Hawksbill nu numai că ajută la menținerea ecosistemelor marine sănătoase prin îndepărtarea prădătorilor invazivi de pe suprafețele recifurilor de corali (ceea ce ajută la menținerea unui grad ridicat de acoperire cu corali pe un recif), dar au și valoare culturală și turistică pentru rezidenții locali din arealul lor.

Protejarea habitatului

Conștientizarea publicului cu privire la țestoasele Hawksbill este primul pas pentru înființarea de sanctuare de depunere a ouălor și de hrănire pentru a le proteja, deși menținerea unei aplicări eficiente a acestor legi de protecție rămâne un element mai dificil de luat în considerare. Vestea bună este că există deja o serie de țări care au interzis la nivel local orice exploatare a țestoaselor marine Hawksbill, a ouălor și a părților lor, într-o încercare de a îmbunătăți aplicarea legilor privind comerțul internațional.

World Wildlife Fund Australia lucrează în prezent la monitorizarea populațiilor de țestoase Hawksbill care călătoresc între Australia și Papua Noua Guinee într-o zonă cunoscută sub numele de „autostrada țestoaselor Hawksbill”. Parte a Parcului Marin Marea de Corali, unul dintre cele mai mari parcuri marine din lume, îngrijorări cu privire la specie au fost ridicate în 2018, când guvernul a eliminat porțiuni mari de zone „fără captură” și le-a înlocuit cu legi care permit pescuitul comercial și protejează doar fundul mării.

Combaterea comerțului ilegal cu animale sălbatice

Exploatarea animalelor sălbatice este adesea determinată de cererea de suveniruri și produse fabricate din părți de animale. Țestoasa Hawksbill este deosebit de vulnerabilă datorită culorii frumoase maronii-aurii a carapacei sale, adesea folosită pentru a face bijuterii, obiecte decorative, ochelari de soare, piepteni și obiecte ornamentale. Învățarea să identificăm, să evităm și să raportăm produsele din carapace de țestoasă Hawksbill este un pas cheie în prevenirea comerțului ilegal cu acestea.

Reducerea capturii accidentale

Captura accidentală este întotdeauna un subiect sensibil în comunitățile care se bazează pe pescuit ca sursă de venit. Din fericire, grupurile de conservare lucrează pentru a crea alternative durabile care pot beneficia atât pescarul, cât și mediile marine de care depinde.

Implementarea cârligelor în formă de cerc în locul cârligelor obișnuite în formă de J, de exemplu, poate reduce cantitatea de țestoase prinse accidental în pescuitul cu paragate. În Statele Unite, NOAA a lucrat îndeaproape cu industria creveților pentru a dezvolta Dispozitive de Excludere a Țestoaselor (TEDs) care reduc mortalitatea țestoaselor marine prinse accidental în traulere.

Telemetria prin satelit este, de asemenea, utilizată de cercetătorii țestoaselor Hawksbill pentru a urmări animalele și a afla mai multe despre tiparele lor de hrănire și migrație. Scopul depășește descoperirea științifică, deoarece imaginile din satelit pot ajuta pescarii să anticipeze unde este mai probabil ca țestoasele să intre în contact cu bărcile și echipamentele lor.