Ori de câte ori cineva lăuda virtuțile hidrogenului, îl citeam pe Switch din „Matrix”, ale cărui prime cuvinte către Neo au fost „Ascultă, Baterie”, spunându-i că nu este nimic mai mult decât o baterie.
Hidrogenul verde
Asta pentru că hidrogenul „verde” este obținut prin scindarea apei în hidrogen și oxigen cu multă energie electrică. H2-ul trebuie apoi comprimat, stocat, și, dacă este utilizat în mașini, convertit înapoi în energie electrică într-un vehicul cu pilă de combustie (FCV). Fiecare pas al procesului irosește energie, mult mai mult decât atunci când pui acea energie electrică într-un vehicul electric alimentat cu baterii (BEV). Potrivit lui James Morris în Forbes, „pentru fiecare kW de energie electrică furnizată, obțineți 800W pentru un BEV, dar doar 380W pentru un FCV – mai puțin de jumătate.” Hidrogenul, la fel ca Neo în Matrix, este o baterie teribilă.
Hidrogenul gri
Cealaltă problemă cu hidrogenul este că doar aproximativ UN PROCENT din el este verde. (Sursele variază, altele susțin chiar 4%.) O mare parte din rest este obținut prin reformarea cu abur a gazului natural (CH4 ), care eliberează 9,3 kilograme de CO2 pentru fiecare kilogram de H2 (acesta este numit hidrogen „gri„). Așadar, de fiecare dată când arată uimitorul tren al viitorului alimentat cu hidrogen în Germania, ei arată, de fapt, un tren alimentat cu gaz natural pe o linie pe care nu vor să cheltuiască banii pentru a o electrifica. Mai multă exagerare cu hidrogenul.
Când întrebați pe cineva din domeniu despre asta, ei spun să nu vă faceți griji, este doar un pas intermediar. De la Bloomberg:
Problema cu aceasta, așa cum scrie Vanessa Desem în același articol din Bloomberg, este că „pentru ca hidrogenul din electroliza apei să acopere un sfert din necesarul mondial de energie, ar necesita mai multă putere decât producția totală globală de electricitate din 2019.”
Hidrogenul albastru
Există o a treia opțiune, promovată de industria combustibililor fosili, prin care hidrogenul este produs prin reformare cu abur, la fel ca hidrogenul gri, dar apoi CO2-ul este capturat și stocat.
Acesta este punctul cheie: menține în joc marii emitenți – companiile de fracking de șisturi, companiile de gaz și cele de distribuție. Potrivit lui Will Mathis în Bloomberg,
În țări precum Marea Britanie, unde marea majoritate a locuințelor sunt încălzite cu gaz și aproape toată lumea gătește cu el, aceasta este o soluție atractivă. „Atracția hidrogenului este că, pentru mulți consumatori, nu ar observa nicio diferență. Clienții ar continua să folosească o centrală pentru a-și încălzi casele într-un mod similar cu gazul natural”, spune Robert Sansom de la panelul de politică energetică al Institution of Engineering and Technology’s energy policy panel în The Guardian. Companiile de gaz insistă puternic asupra acestui aspect:
P2G (Energie în gaz)
Acesta este aparent un alt nume pentru Hidrogenul Verde, utilizat de site-ul Debate.Energy sponsorizat de UNIPER, o mare companie germană de energie. Subliniază faptul că, pe măsură ce continuăm să construim surse de energie regenerabilă precum energia eoliană pentru a satisface vârfurile de consum, va exista o mare capacitate suplimentară în afara orelor de vârf. Pomparea sa în electrolizoare gigantice ar putea consuma toată acea energie și o poate transforma în Hidrogen Verde. Thomas Schmidt descrie o instalație propusă în Germania:
Are sens asta? Este încă o energie electrică teribil de scumpă. Utilizarea directă a gazului pentru a înlocui cocsul în producția de oțel pare mult mai logică, la fel ca și topirea aluminiului în Norvegia sau Islanda cu energie hidroelectrică.
De asemenea, mă întreb cât de mult surplus de electricitate va exista atunci când o mare parte a populației va conduce mașini electrice alimentate cu baterii și le va încărca în afara orelor de vârf, sau va folosi pompe de căldură cu baterii termice pentru încălzirea locuințelor.
Este totul doar exagerare cu hidrogenul?
Nu există nicio îndoială că va exista o cantitate tot mai mare de energie suplimentară în afara orelor de vârf care va trebui absorbită de ceva, că electrolizoarele devin mai ieftine și mai eficiente și că hidrogenul este o substanță utilă, folosită în prezent în principal în procese industriale precum producția de îngrășăminte.
Dar rămân sceptic, considerând în continuare că această economie a hidrogenului este puțin mai mult decât o ultimă încercare a marilor companii energetice și de combustibili fosili consacrate de a rămâne relevante într-o lume care se electrifică.
Dezvăluire: Am fost un admirator al noului CEO al UNIPER, Andreas Schierenbeck, pe care l-am întâlnit de multe ori ca invitat al său pe vremea când era CEO la ThyssenKrupp Elevators. De asemenea, consider că noul lor site web Debate.Energy, „un forum pentru oameni de știință, experți, lideri de afaceri, factori de decizie și teoreticieni culturali pentru a-și împărtăși viziunile asupra uneia dintre cele mai importante probleme ale acestei ere: transformarea sistemului energetic,” este un site care merită urmărit – este o dezbatere excelentă de purtat. Rămân dispus să continui această dezbatere și să fiu convins.
