Zilele trecute, am primit cu bucurie vestea că Google Flights ar începe să afișeze emisiile de carbon specifice zborului lângă fiecare itinerar din rezultatele căutării sale. La urma urmei, cercetările au arătat disparități uriașe în emisii în funcție de itinerar—chiar și între aceleași două aeroporturi în aceeași zi specifică. Așadar, oferirea consumatorilor de instrumente pentru a alege ar putea însemna economii semnificative de emisii, precum și un stimulent suplimentar pentru companiile aeriene de a reduce în mod semnificativ emisiile.
Acestea fiind spuse, zborul va rămâne o activitate intensivă în emisii. Există pericolul ca, oferind opțiunea de a comuta între „foarte dăunător” și „puțin mai puțin foarte dăunător”, serviciul să ofere acoperire pentru potențialii călători cu emisii scăzute să continue să zboare, știind că „ar fi putut fi mai rău”.
În cartea sa „Living the 1.5 Degree Lifestyle”, redactorul de design de la PlanetaNoastra, Lloyd Alter, vorbește despre trei strategii de bază pentru reducerea amprentei noastre:
- Reduceri absolute: Adică să facem mai puțin, să cumpărăm mai puțin, să ne descurcăm cu ce avem. S-ar putea argumenta că simpla vizualizare a emisiilor asociate unui zbor ar putea face pe unii oameni să se gândească de două ori la necesitatea de a zbura.
- Îmbunătățirea eficienței: Adică să continuăm să facem ceea ce facem, dar să facem mai bine și în moduri mai puțin intensive în resurse. Din nou, în ceea ce privește inițiativa Google Flights, ideea este că, prin compararea emisiilor între zboruri, putem spera că unii călători vor alege opțiuni cu emisii mai mici și vor pune presiune pe companiile aeriene să facă mai mult.
- Schimbare modală: Adică să trecem de la un mod de consum (zboruri/carne) la unul mai puțin intensiv (trenuri/tofu).
O sugestie modestă de la cei de la Flight Free UK—ca răspuns la un interviu recent cu profesoara Katharine Hayhoe despre această nouă inițiativă—oferă o perspectivă asupra modului în care Google ar putea intra și în afacerea schimbării modale:
Este o idee interesantă, și nu doar pentru că ar oferi comparații side-by-side ale emisiilor. Poate chiar mai puternică ar fi pur și simplu ideea de a oferi o interfață de cumpărare care să se concentreze pe mobilitatea între Punctul A și Punctul B, fără a segmenta neapărat mijloacele prin care ajungi acolo. Dacă ar fi bine proiectată, o astfel de platformă ar putea permite—cel puțin în regiunile unde există alternative viabile, economice și durabile—o șansă de a compara itinerariile între trenuri și avioane, pe baza atât a costului, cât și a comodității. (Imaginați-vă că vedeți nu doar timpii zborului, ci și timpii totali ai călătoriei din ușă în ușă—care sunt adesea mult mai favorabili pentru transportul feroviar atunci când considerați timpii de tranzit spre și de la un aeroport din afara orașului.)
Acestea fiind spuse, „unde există alternative” este o precauție destul de mare, cel puțin aici în SUA. În timp ce pot zbura de la Raleigh Durham la Indianapolis în câteva ore, a lua trenul sau autobuzul ar dura literal zile—și, probabil, ar elibera o cantitate semnificativă de carbon în proces. Așa cum s-a spus de multe ori înainte, deși acțiunea individuală și schimbarea comportamentului „responsabil” vor juca, cu siguranță, rolul lor. Impactul său va fi limitat în regiuni și în segmente de piață unde cetățenilor nu li se oferă cu adevărat alegeri semnificative.
Dincolo de Google Flights, însă, conceptul mai larg merită și el explorat. Prea des, ne concentrăm pe oferirea de alternative, dar nu neapărat pe modelarea modului în care alternativele ne sunt prezentate nouă și celor din jur. Atunci când cercetătorii au testat un meniu mixt în care preparatele vegetariene erau afișate în același segment cu preparatele pe bază de carne și l-au comparat cu un meniu cu o secțiune vegetariana separată, primul a dus la cu 56% mai multe comenzi de preparate pe bază de plante. Acesta este, probabil, același raționament care a determinat multe dintre noile companii de carne pe bază de plante să facă presiuni pentru ca produsele lor să ajungă nu doar în magazinele alimentare, ci să fie afișate chiar alături de echivalentele lor pe bază de animale.
Într-un fel, programul Nest Renew al Google intră deja în această afacere: ajutând consumatorii să își automatizeze preferința pentru sursele regenerabile în detrimentul combustibililor fosili și ajutându-i să se potrivească cu oferta reală, în timp real. Unde altundeva am putea promova opțiuni mai ecologice, nu doar în termenii lor proprii, ci în momentele și în locurile specifice în care noi și concetățenii noștri luăm în mod activ decizii care altfel ne-ar bloca în alegeri cu emisii mai mari de carbon?
