Ori de câte ori predau cursul meu de Design Durabil la Universitatea Metropolitană din Toronto, petrec mult timp în baie. Este fundamental o demonstrație a modului în care nu ar trebui proiectat un sistem, în care aruncăm nutrienți utili cu apă potabilă, avem o cameră care de obicei are o calitate teribilă a aerului sau prezintă finisaje și obiecte sanitare care rănesc mii de oameni în fiecare an prin alunecări și căzături. Potrivit unui studiu din 2012 al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, „Pentru toate vârstele, cele mai periculoase activități au fost scăldatul, dușul sau ieșirea din cadă sau duș.”
De asemenea, ne-am plâns de câtă apă și energie folosesc băile în comparație cu dușurile. Acesta este un motiv pentru care designerii conturează cada în jurul corpului și folosesc materiale care rețin puțin căldura, în loc de cutii făcute din marmură.
Și apoi avem această nouă cadă de la talentatul arhitect francez Jean Nouvel, laureat al Premiului Pritzker pentru Arhitectură, „Face à Face”, proiectată pentru compania italiană de obiecte sanitare Agape. Mama mea, regretata designer de interior, spunea că Frank Lloyd Wright era excelent la clădiri, dar nu ar fi trebuit niciodată să facă mobilier, și aș nota că poate Nouvel ar fi trebuit să stea departe de baie.
El descrie cada sa într-un comunicat de presă:
Agape susține, „Designul extrem de precis și atenția meticuloasă la unghiul corespunzător al fiecărei suprafețe contribuie la transformarea căzii într-un cuib confortabil unde poți sta, te poți întinde, citi și relaxa, ca un tribut adus picturii iconice a lui Jacques-Louis David, Moartea lui Marat.”
Ce aluzie! Pe lângă pereții subțiri pe care nu poți sta, un fund plat de marmură alunecos, fără contur sau ergonomie, autoportant, astfel încât nu există bare de sprijin, doar o cutie de marmură cu o parte din spate înclinată, îți poți imagina că ai aceeași soartă ca Marat.
Așa cum am menționat anterior în postările în care întrebam de ce sunt căzile de baie atât de rele, consultantul în design Alexander Kira a avut ceva de spus în cartea sa din 1976 „Baia”: „Primul și cel mai evident (și, de asemenea, cel mai ignorat) criteriu este ca utilizatorul să se poată întinde și să se relaxeze confortabil… majoritatea căzilor moderne sunt total inadecvate în aceste privințe.”
Kira a notat că baia este despre relaxare, nu despre curățenie, deoarece de fapt nu te cureți foarte bine într-o cadă; doar te înmoi în propria murdărie. De aceea japonezii se curăță înainte de a intra în cadă, o folosesc pentru a se relaxa și împart apa cu familia lor, deoarece este încă practic curată. S-ar putea argumenta că este mai puțin risipitor să împarți apă curată ca grup decât individual.
Nouvel ar trebui să-l citească pe Kira, care a avut ceva de spus și despre chiuvete. Kira ar fi îngrozit de acest design. Am o chiuvetă pătrată care este un coșmar de curățat—totul intră în colțuri. Aceasta este proiectată cu unghiuri drepte ascuțite și, la fel ca și cada, va fi imposibil de curățat.
Criticul de arhitectură Sigfried Giedion a scris în „Mechanization Takes Command”:
Ce învățătură putem trage din designul căzilor de baie al lui Nouvel? Designerii din secolul 21 merg pe stil în detrimentul substanței; sunt discriminatorii pe criterii de vârstă și abilități, proiectate doar pentru persoanele în formă care pot intra și ieși din ele; și chiar nu înțeleg ce este scăldatul. Dar în ziua de azi, în mijlocul unei crize climatice, este o oportunitate ratată să nu se ia în considerare și consumul de apă.
