Într-o postare recentă intitulată „Provocarea Icebox Ajunge la Glasgow,” am remarcat: „Lucrul minunat la Provocarea Icebox este că de obicei este foarte greu să explici beneficiile designului Passivhaus. Nu este ca panourile solare, către care oamenii pot arăta: totul este în ferestre, pereți și calitatea construcției.”
Am discutat întrebarea cum să vinzi ideea de Passivhaus înainte; am scris acum câțiva ani:
Datorită conciziei necesare a unui tweet, am rezumat acest lucru ca „consum inconștient”, ceea ce a generat o mică reacție. Intenția mea a fost să fie opusul „conservării vizibile” (conspicuous conservation), un termen minunat folosit de Steven E Sexton și Alison L. Sexton în studiul lor din 2011 „Conspicuous Conservation: The Prius Effect and Willingness to Pay for Environmental Bona Fides.”
Studiul începe cu un citat din Adam Smith:
Apoi urmează cu Thorstein Veblen, cel care a inventat termenul „consum vizibil” (conspicuous consumption).
Cercetătorii ar fi putut să-l includă și pe Mel Brooks, care a scris pentru prima dată „If you’ve got it, flaunt it” (Dacă ai, etalează-l). Acestea sunt forțe puternice, primare, care ne conduc acțiunile și achizițiile.
Cercetătorii au descoperit că aspectul distinctiv (urât?) al modelului Prius a fost o parte importantă a succesului său, pentru că era vizibil. Dar există și alte modalități costisitoare de a fi observat, alte „acțiuni costisitoare pentru a-și semnala tipul ca fiind prietenos cu mediul sau ‘verde’.”
Mai târziu în studiu, autorii notează:
Studiul este în principal despre Prius, dar adevărurile sunt universale:
Să facem Passivhaus vizibil
Poate că lumea Passivhaus ar trebui să accepte principiul conservării vizibile—că oamenii care locuiesc în ele ar putea dori de fapt ca acestea să arate diferit de clădirile normale. Când Wolfgang Feist și echipa sa au proiectat prima clădire Passivhaus, era practic o magazie nedecorată, o formă simplă, ceea ce arhitectul Mike Eliason ar fi putut numi o „cutie proastă”. Probabil că încă iese în evidență în cartier, 30 de ani mai târziu.
Poate că arhitecții Passivhaus ar trebui să urmărească conștient ceea ce inginerul Nick Grant numește simplitate radicală în designurile lor și să îmbrățișeze forma de cutie. Să o facă vizibilă. Să o facă, așa cum o numește Bronwyn Barry, „pătrățoasă, dar frumoasă”. Să o transforme într-un stil. Acest lucru nu este ușor. Dar, așa cum am remarcat mai devreme în „Clădirile Pot Fi Pătrățoase dar Frumoase Dacă Ai un Ochi Bun,” am scris că „s-ar putea chiar să trebuiască să ne reevaluăm standardele de frumusețe.”
Va fi și mai ieftin. Un studiu recent realizat de Evangelia Mitsiakou și David Cheshire de la AECOM a constatat că clădirile Passivhaus ar putea costa cu mai puțin de 1% mai mult decât cele convenționale, dar trebuiau proiectate corespunzător: „Pentru a atinge standardele Passivhaus în limita bugetului, trebuie căutate economii de cost în altă parte, cum ar fi crearea unor forme construite compacte și simplificarea detaliilor arhitecturale.”
Acest lucru va cere curaj. Când am văzut pentru prima dată Casa Pasivă Saltbox de L’Abri am crezut că a fost o mișcare îndrăzneață să existe acea fereastră minusculă pe acel perete mare important cu fronton. Dar are o simplitate elegantă care te cucerește și care strigă Passivhaus.
Am descris anterior simplitatea radicală a lui Grant, unde ne spune să „îmbrățișăm cutia”. GO Logic din Maine face acest lucru; Architype din Marea Britanie face acest lucru—mai mulți designeri și arhitecți ar trebui să facă la fel.
Gândiți-vă la Dieter Rams și designurile sale pentru Braun: Este recognoscibil și este vizibil în simplitatea sa radicală. Pur și simplu te uiți la el și știi că este un design Rams. Lumea Passivhaus ar trebui să adopte cel de-al zecelea principiu al său pentru design bun, și să uite orice altceva, și să adopte principiul conservării vizibile:











