Când Shaun St-Amour și Chris Hill au organizat prima Provocare a Cutiei cu Gheață în Vancouver în 2017, am crezut că este o idee stupidă. Adică, a privi cum se topește gheața este poate doar puțin mai puțin plictisitor decât a privi cum se usucă vopseaua. Partea de „provocare” a constat în compararea unei cutii cu gheață de dimensiunea unei magazii, construită conform standardelor locale de construcție (pentru clădiri, nu pentru cutii de gheață), cu alta construită cu izolație, fereastră și etanșeitate la aer conform standardelor Passivhaus. Pui o tonă metrică de gheață în fiecare și le urmărești cum se topesc. Chiar, asta e tot.
Dar stai, mai este ceva: Este și un concurs în care persoana care ghicește greutatea gheții rămase câștigă un premiu. Și s-a dovedit a fi o modalitate foarte eficientă de a arăta cât de eficient este standardul Passivhaus în reducerea pierderilor de căldură sau, în acest caz, a câștigului de căldură. Mulți oameni cred că designul Passivhaus este doar pentru climatele reci, dar, așa cum demonstrează Provocarea Cutiei cu Gheață, poate ține căldura afară la fel de eficient cum o ține înăuntru.
Urmărirea gheții cum se topește a fost „fierbinte”, iar cutiile cu gheață din Vancouver au fost expediate în Seattle și apoi în New York City. Sportul a devenit atât de popular încât a fost repetat în întreaga lume, inclusiv în Glasgow în perioada premergătoare summitului ONU amânat COP26 din această toamnă.
O notă interesantă în provocarea de la Glasgow este că a fost și un concurs de design între școlile scoțiene, care a fost câștigat de studenți de la Universitatea Robert Gordon din Aberdeen. Ei spun despre conceptul de design: „reinterpretând vernacularul highland, designul creează un echilibru între o estetică naturală, dar vibrantă”.
Cutia este construită dintr-o serie de cadre portale care pot fi transportate de patru persoane și asamblate ușor. Sunt practic grinzi cu zăbrele umplute cu fibră de lemn; acesta ar fi un sistem structural puternic și eficient pentru o clădire de dimensiuni complete.
Poate mă transform în arhitectul Passivhaus Elrond Burrell, care se uită la clădiri și îl canalizează pe Hayley Joel Osment, spunând „Văd punți termice”, acele locuri unde elementele structurale permit transferul localizat de căldură, cum ar fi acolo unde acoperișul se întâlnește cu peretele. Cu siguranță le văd aici.
Provocarea de la Glasgow a început în mijlocul unui val de căldură pe 23 iulie. Fiecare cutie cu gheață a fost încărcată cu un metru cub de gheață cântărind 917 kilograme. Mi s-a părut ciudat; asta înseamnă 917 kilograme — cumpără o tonă de gheață Imperial/Americană? Definiția sistemului metric nu este că o tonă metrică de gheață ar trebui să fie și un metru cub? De fapt, nu, un metru cub de apă cântărește o tonă metrică, dar apa se dilată la îngheț, așa că un metru cub de gheață cântărește mai puțin. O altă lecție învățată din provocarea cutiei cu gheață.
După 11 zile, gheața din cutia construită conform codurilor scoțiene s-a topit; cutia Passivhaus mai avea 121 kilograme de gheață, cel puțin înainte ca un câine să le mănânce tema. Andrew Workman, care a avut cea mai apropiată ghicire, a spus: „Am ales 120 kg pentru Casa Pasivă eficientă, deoarece am crezut că va rămâne aproximativ 10 la sută și am adăugat puțin ca rezervă. Sunt cu adevărat surprins că am câștigat, mai ales având în vedere valul de căldură din Glasgow”. El merge la un B&B Passivhaus ca premiu.
Lucrul grozav despre Provocarea Cutiei cu Gheață este că, de obicei, este foarte greu să explici beneficiile designului Passivhaus. Nu este ca panourile solare pe care oamenii le pot arăta: totul este în ferestre, pereți și calitatea construcției. Dar așa cum notează pe site-ul Icebox Challenge:
Provocarea Cutiei cu Gheață face un mic tur și apoi se întoarce la Glasgow pentru COP26. După ce am citit postarea scriitorului PlanetaNoastra, Sami Grover despre cum Regatul Unit recurge la amânarea prădătoare ca tactică, poate că ar trebui să ducă acest spectacol la Londra și să îl parcheze pe Downing Street. În lupta împotriva crizei climatice, fiecare clădire ar trebui să fie o clădire Passivhaus.











