Sustenabilitatea este adesea împărțită în trei stâlpi sau categorii interconectate: sustenabilitatea socială, sustenabilitatea economică și sustenabilitatea de mediu. Împreună, aceste trei forme de sustenabilitate sunt cunoscute sub denumirea de „cei trei stâlpi ai sustenabilității”.
Cei trei stâlpi ai sustenabilității oferă un cadru pentru aplicarea unei abordări orientate spre soluții pentru probleme complexe de sustenabilitate, cum ar fi gestionarea pescăriilor.
Conceptul „celor trei stâlpi” este fundamental pentru multe companii, instituții și agenții guvernamentale de astăzi, inclusiv pentru Națiunile Unite (ONU) și Agenția pentru Protecția Mediului din S.U.A. În ciuda aplicării lor pe scară largă, cei trei stâlpi nu au o origine clară. Se crede că, în schimb, cei trei stâlpi ai sustenabilității s-au format treptat prin critici economice, de mediu și sociale în literatura academică timpurie. Abia în anii 1980 cei trei stâlpi ai sustenabilității au devenit parte a culturii de masă.
Cei 3 stâlpi ai sustenabilității
Cei trei stâlpi ai sustenabilității nu au o definiție clară și consecventă. Astăzi, cei trei stâlpi, alături de definiția „sustenabilității” în sine, sunt supuși mai multor interpretări diferite. Deși interpretările fiecărui stâlp variază, împreună cei trei stâlpi sunt meniți să lucreze în conexiune unul cu celălalt, sustenabilitatea adevărată având loc atunci când cei trei stâlpi sunt echilibrați.
Sustenabilitatea socială include justiția de mediu, sănătatea umană, securitatea resurselor și educația, printre alte elemente sociale importante ale societății. În conceptul celor trei stâlpi, eforturile de promovare a sustenabilității sociale ar trebui să vizeze și stimularea beneficiilor economice și de mediu.
Pentru companii, eforturile de a genera sustenabilitate socială ar putea include concentrarea eforturilor companiei pe retenția angajaților în loc de prioritățile economice. De exemplu, investițiile în bunăstarea angajaților sunt susceptibile să genereze beneficii economice pentru companie prin creșterea motivației angajaților.
Eforturile de creștere a sustenabilității sociale pot beneficia și mediul. De exemplu, alegerile alimentare ale oamenilor pot avea un impact substanțial atât asupra sănătății umane, cât și asupra sănătății mediului, prin urmare pledoaria pentru o alimentație mai sănătoasă poate beneficia și mediul.
Sustenabilitatea economică
Sustenabilitatea economică include crearea de locuri de muncă, profitabilitatea și contabilitatea adecvată a serviciilor ecosistemice pentru analize optime cost-beneficiu. Când vine vorba de piața muncii, cercetările arată că ratele ridicate de angajare beneficiază atât economia, cât și bunăstarea socială a oamenilor prin securitatea resurselor pe care o oferă angajarea. În acest fel, factorii economici care impun companiilor să aibă angajați și oamenilor să aibă locuri de muncă pot stimula, de asemenea, sustenabilitatea socială dacă angajarea oferă securitate oamenilor.
Cu toate acestea, economia actuală a „gigurilor” (a muncii pe termen scurt, contractuale) pune sustenabilitatea socială și economică în conflict una cu cealaltă. Economia „gigurilor” face ca mulți oameni să contribuie la sustenabilitatea economică a companiilor fără a primi în schimb plasele de siguranță socială oferite, de obicei, de angajare.
Eforturile de a fi mai sustenabili din punct de vedere ecologic pot beneficia și sustenabilitatea economică a unei organizații. De exemplu, reciclarea materialelor valoroase, cum ar fi deșeurile electronice și textile, poate reduce costurile de operare și poate reduce intensitatea extracției de resurse necesară pentru susținerea afacerilor.
Sustenabilitatea de mediu
Sustenabilitatea de mediu se concentrează pe bunăstarea mediului. Acest stâlp include calitatea apei, calitatea aerului și reducerea factorilor de stres asupra mediului, cum ar fi emisiile de gaze cu efect de seră. Sănătatea umană depinde în mare măsură de calitatea mediului unei persoane, legând inextricabil sănătatea umană și starea mediului. Prin urmare, eforturile de a păstra și restaura mediul beneficiază și oamenii.
Mediul furnizează, de asemenea, resurse naturale necesare pentru a stimula sustenabilitatea economică. Companiile se bazează pe extracția de resurse naturale pentru a fi sustenabile din punct de vedere economic. Eforturile de a extrage resurse la niveluri sustenabile pentru mediu vor oferi, de asemenea, sustenabilitate economică prin disponibilitatea continuă a resurselor.
Cum folosesc companiile și organizațiile cei 3 stâlpi?
Începând cu anii 1980, când cei trei stâlpi au fost popularizați pe scară largă, companiile, guvernele și organizațiile au aplicat stâlpii în practicile lor cu succes variabil. Conceptual, sustenabilitatea adevărată necesită o considerare echilibrată a celor trei stâlpi.
Pescuitul comercial
Când vine vorba de cei trei stâlpi ai sustenabilității, unii spun că factorii economici ai industriei pescuitului sunt în conflict direct atât cu sustenabilitatea de mediu, cât și cu sustenabilitatea socială. Pentru a atinge sustenabilitatea economică, industria pescuitului este acuzată că pescuiește în exces în oceanele lumii, în detrimentul atât al mediului, cât și al oamenilor care depind de resursele sale.
În ciuda conflictului aparent între sustenabilitatea economică a industriei pescuitului comercial și ceilalți doi stâlpi, un studiu recent susține că, în cazul industriei pescuitului, cei trei stâlpi ai sustenabilității sunt complementari.
Cheia, explică studiul, este eliminarea compromisului dintre câștigurile economice pe termen scurt ale industriei pescuitului și distrugerea socială și de mediu pe termen lung prin reglementări adecvate ale pescăriilor, deoarece factorii economici pe termen scurt ai pescuitului excesiv afectează și sustenabilitatea economică în sine. Pentru a corecta structura de stimulare, studiul sugerează stabilirea drepturilor de recoltare prin cote de captură, cooperative sau drepturi de utilizare teritorială pentru pescării (TURFs).
Cei 3 stâlpi ai dezvoltării sustenabile
Națiunile Unite aplică cei trei stâlpi ai sustenabilității inițiativelor sale de dezvoltare. Astăzi, agenda ONU include 17 obiective de dezvoltare sustenabilă. Este important de menționat că obiectivele ONU au fost criticate pentru că sunt prea simple, ceea ce le face slabe, nepractice sau complet lipsite de sens. Alții susțin că obiectivele ONU ar fi mai bine atinse dacă fiecare obiectiv s-ar concentra pe un singur stâlp.
Cu toate acestea, pe baza percepției publice asupra celor 17 obiective de dezvoltare sustenabilă ale ONU, activitatea ONU pentru atingerea acestor obiective pare să fie reușită atunci când sunt luați în considerare toți cei trei stâlpi. Feedback-ul public a indicat că fiecare stâlp a fost reprezentat relativ egal prin obiectivele ONU.
