Oamenii au petrecut mult timp împrietenindu-se cu alte specii de mamifere. Câinii au început să devină cei mai buni prieteni ai noștri acum 10.000 până la 40.000 de ani, în timp ce pisicile se cuibăresc în poala noastră de cel puțin 50 de secole. Chiar și caprele, care au fost domesticite în principal pentru lapte și carne acum aproximativ 10.000 de ani, sunt animale de companie grozave.
Dar timpul este doar o parte din motivul pentru care aceste relații funcționează. Ele au fost, de asemenea, potriviri destul de bune de la bun început, valorificând trăsături relevante precum inteligența ridicată sau adaptabilitatea socială. Lupii sunt vânători inteligenți, orientați spre familie, așa că primii câini s-au potrivit probabil bine în casele oamenilor. Pisicile tind să fie mai puțin sociabile, dar totuși inteligente, prietenoase și suficient de flexibile pentru a se înțelege bine cu primate binevoitoare. Caprele, la fel ca și caii, par pur și simplu să ne înțeleagă.
Cu toate acestea, știința cunoaște mii de specii de mamifere, și o gamă largă trăiește ca animale de companie, de la animale de fermă „la pensie” precum porcii, la animale sălbatice captive precum pangolinii. Popularitatea animalelor de companie exotice a crescut la nivel global de ani de zile, riscând adesea nu doar bunăstarea animalelor, ci și conservarea speciilor sălbatice. Comerțul cu animale de companie a decimat multe specii sălbatice de pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere, chiar și carnivore mari. Există acum mai mulți tigri în captivitate în S.U.A., de exemplu, decât tigri sălbatici în lume.
Majoritatea oamenilor știu că tigrii nu sunt animale de companie bune, dar acest lucru nu este întotdeauna la fel de clar pentru alte specii sălbatice. Mamiferele tind să fie drăguțe, ceea ce poate umbri nevoile și instinctele care le fac dificil sau periculos să trăiești alături de ele. Pentru a adăuga claritate, cercetătorii din Țările de Jos au dezvoltat o nouă metodă pentru a evalua „potrivirea ca animal de companie” a speciilor de mamifere, pe care au publicat-o în revista Frontiers in Veterinary Science.
Ca să fie clar, lista lor nu are scopul de a promova anumite mamifere ca animale de companie. Este mai mult despre crearea unui cadru standard pentru a ajuta oamenii să înțeleagă ce tipuri de mamifere sunt bine adaptate la viața alături de noi, care nu sunt și de ce.
„Influența principală a acestei lucrări este metodologică”, explică Paul Koene, un cercetător la Universitatea Wageningen care a condus noul studiu. „În Țările de Jos sunt ținute multe specii de mamifere, iar de mult timp guvernul a dorit să garanteze bunăstarea animalelor. Prin urmare, a fost elaborat Actul Olandez privind Animalele, stipulând că mamiferele nu ar trebui să fie ținute decât dacă sunt animale de producție, sau sunt specii care sunt potrivite pentru a fi ținute de oricine fără cunoștințe sau abilități speciale.”
Pentru a testa această politică, Koene și colegii săi au elaborat mai întâi o listă de mamifere candidate, apoi au conceput o modalitate de a le clasifica de la cele mai potrivite la cele mai puțin potrivite. Au început prin a cerceta care mamifere sunt cele mai frecvent ținute ca animale de companie în Țările de Jos, apoi au adăugat specii pe listă pe baza datelor de la veterinari și centre de salvare.
Au elaborat o listă de 90 de mamifere, care evident nu este exhaustivă, dar oferă totuși un început interesant. Au lăsat deoparte speciile clasificate ca „animale de producție”, deoarece potrivirea lor este deja stabilită, precum și câinii și pisicile. Apoi au colectat date existente și opinii de experți despre toate cele 90 de mamifere, creând declarații de criterii pe o singură linie, în funcție de care fiecare specie ar putea fi notată.
(Aceste „declarații pe o singură linie”, așa cum le numesc cercetătorii, au primit un scor legat de nevoile comportamentale sau riscurile bunăstării. Trei echipe au lucrat apoi împreună pentru a produce clasificările finale. Prima echipă a selectat declarații pe o singură linie pentru fiecare specie, iar a doua echipă a evaluat forța acestor declarații în ceea ce privește comportamentul, sănătatea, bunăstarea și relațiile cu oamenii, atât în captivitate, cât și în sălbăticie. A treia echipă a folosit apoi rezumatele forței pentru a evalua potrivirea fiecărui mamifer ca animal de companie.)
Așadar, fără câini și pisici, care mamifere se clasează cel mai sus? Folosind această metodă, cercetătorii evidențiază cinci dintre cele 90 de mamifere care par potrivite:
- Cerb Sika (Cervus nippon)
- Wallaby Agil (Macropus agilis)
- Wallaby Tamar (Macropus eugenii)
- Lamă (Lama glama)
- Civetă palmier asiatică (Paradoxurus hermaphroditus)
Iată un tabel care prezintă primele 25 de specii:
Speciile cu un scor AS3 peste zero sunt considerate mai potrivite ca animale de companie, spun cercetătorii. (Imagine: Koene et. al.)
Din nou, aceasta nu este o sugestie ca cineva să adopte un cerb sika sau un wallaby agil. Oferă doar o perspectivă, sugerând raritatea relativă a animalelor care sunt buni însoțitori pentru oameni — și cât de norocoși suntem să avem animale de companie precum câinii și pisicile.
Lista completă include o mulțime de mamifere a căror nepotrivire este evidentă, cum ar fi urșii sau armadilo cu păr țipător, dar și unele animale de companie exotice populare, cum ar fi dihorii și pteroamele de zahăr. Și deși un rang scăzut nu înseamnă neapărat că o specie nu ar trebui să fie niciodată un animal de companie, indică probabilități mai mari de probleme pentru ambele părți.
Speciile au fost considerate nepotrivite din multe motive diferite — unele au nevoie de prea mult spațiu, prea mult exercițiu sau o dietă prea specifică, iar altele au pur și simplu cerințe sociale care se ciocnesc cu ale noastre. Și altele, desigur, prezintă un pericol pentru ele însele sau pentru oameni atunci când trăiesc în captivitate.
După această listă inițială, cercetătorii plănuiesc să-și extindă clasificările. O echipă analizează deja alte 270 de mamifere, spune Koene, și se gândește la liste chiar mai extinse, relevante pentru mai mulți oameni. „De asemenea, se uită cum să determine potrivirea păsărilor și reptilelor în viitor”, spune el. „Deci impactul studiului este că există un cadru și o bază de date partajată care ar putea fi dezvoltate în continuare într-un context mai larg utilizat, de exemplu în U.E., S.U.A. sau chiar la nivel mondial.”
Poate părea ciudat ca o listă cu cele mai potrivite animale de companie să omită câinii și pisicile, dar chiar trebuia să le includă? Este evident că câinii și pisicile se înțeleg bine cu oamenii, și deși Koene spune că ar trebui incluse în versiunile viitoare ale acestei liste, el notează, de asemenea, că rolurile lor de animale de companie de top rămân practic neegalate.
„Câinii și pisicile sunt un tip special de animale de companie, datorită modului lor de găzduire (circulație liberă), varietății raselor, cantității vaste de literatură și delicateții subiectului”, spune Koene, „și astfel nu au fost analizate”.
Oricum, adaugă el, „wallaby-i nu le vor înlocui cu siguranță”.
