Aveți dreptate că sticlele de sticlă sunt grele și este corect să vă puneți întrebări despre utilizarea lor. Într-un articol pe care l-am scris despre emisiile de gaze cu efect de seră din producția și distribuția vinului, coautorul meu, Tyler Coleman de la DrVino.com, și cu mine am stabilit că emisiile din transport pot reprezenta o parte foarte semnificativă din emisiile totale ale ciclului de viață al produsului. Dar, spre deosebire de lapte, vinul este, de obicei, transportat pe distanțe foarte mari. Așadar, întrebarea este dacă sticlele de sticlă mai grele fac o diferență semnificativă la emisiile de gaze cu efect de seră pe distanțele mult mai scurte pe care laptele este, de obicei, transportat?
Greutățile și materialele recipienților de lapte
M-am dus la magazin și am cumpărat lapte organic într-o sticlă de sticlă, într-un recipient de plastic și într-un carton TetraPak. Sticla de sticlă conține 1 litru și cântărește 410 grame, recipientul de plastic conține un litru (sau 0,94 litri, deci vom rotunji la 1 litru) și cântărește 51 grame, iar cartonul TetraPak conține, de asemenea, 1 litru și cântărește 57 grame (inclusiv închiderea și ambalajul secundar și terțiar). Conform bazei de date de analiză a ciclului de viață EcoInvent, emisiile din producția de sticlă sunt de 0,559 grame de gaze cu efect de seră pe gram de sticlă. Pentru plastic, HDPE, am apelat la un raport de la Divizia de Plastice a Consiliului American de Chimie și am constatat că emisiile pentru producerea plasticului sunt de 1,478 grame pe gram de plastic. În cele din urmă, am căutat factorul de emisie pentru TetraPak într-un raport de inventar al ciclului de viață de la TetraPak Inc. Aceste emisii sunt de 0,136 grame de gaze cu efect de seră pe gram de TetraPak.
Fabricarea recipienților de lapte
Înmulțind greutatea recipientului cu factorul de emisii pentru fiecare material, putem obține emisiile de gaze cu efect de seră din producerea recipientului. Pentru sticlă, este de 229 grame, pentru recipientul de plastic este de 75 grame, iar pentru TetraPak este de 8 grame de emisii de gaze cu efect de seră. Nu este surprinzător faptul că sticla produce mai multe emisii, deoarece cântărește mai mult și există emisii mai mari de transport a materiilor prime. Sticla are, de asemenea, un punct de topire mai ridicat, necesitând mai multă energie pentru a o topi. Cel mai surprinzător este că emisiile din producerea TetraPak-ului sunt atât de scăzute, dar acest avantaj este contracarat de faptul că materialul de ambalare este mult mai puțin ușor reciclabil.
Transportul recipienților de lapte
Fiecare tip de recipient este transportat cu camionul, iar putem presupune în mod rezonabil că distanța pe care o parcurge fiecare pentru a ajunge la magazinul dvs. local este, de asemenea, aproximativ aceeași, probabil cam 100 km. Laptele omogenizat la 10 grade Celsius are o densitate de 1.032 grame pe litru, deci greutatea fiecărui recipient umplut este pur și simplu greutatea ambalajului plus 1.032 grame. Deci, greutatea transportată pentru sticla de sticlă este de 1.442 grame, pentru recipientul de plastic este de 1.083 grame, iar pentru TetraPak este de 1.067 grame. Emisiile din transport sunt măsurate în grame de gaze cu efect de seră pe tonă pe kilometru (t-km), iar pentru un camion semi-remorcă, emisiile sunt de 242 g/t-km. Așadar, făcând calculele, am constatat că emisiile de gaze cu efect de seră pentru transportul laptelui sunt de 35 grame pentru sticlă, 26 grame pentru recipientul de plastic și 26 grame pentru TetraPak. Emisiile totale de gaze cu efect de seră pentru fabricarea ambalajului și transportul, toate celelalte lucruri fiind considerate egale, sunt de 265 grame pentru sticlă, 101 grame pentru recipientul de plastic și 32 pentru TetraPak. Așadar, deși TetraPak-ul este discutabil din cauza capacităților limitate de reciclare din SUA, acesta are cele mai mici emisii de gaze cu efect de seră. Ceea ce este clar este că sticla produce cele mai multe emisii de gaze cu efect de seră, chiar dacă este reutilizabilă (și într-adevăr este reutilizată în loc să fie aruncată sau reciclată), în principal datorită greutății mai mari la transport.
Revine distribuția laptelui la domiciliu?
Pe vremuri, laptele era livrat la uși dimineața devreme de un distribuitor de lapte. Cu o creștere a piețelor fermierilor și a campaniilor „cumpără local”, este firesc să ne așteptăm la o revenire a livrării laptelui la domiciliu. Pe lângă faptul că este o întoarcere nostalgică și o modalitate excelentă de a susține lactate locale, este și livrarea laptelui la domiciliu mai ecologică? Frumusețea livrării la domiciliu, indiferent dacă este vorba de cumpărături prin poștă, de un serviciu de scutece din stofă sau de livrarea de produse alimentare, este că poate combina mai multe livrări într-o singură călătorie și vă poate ajuta să evitați utilizarea mașinii personale. Dacă comparați livrarea laptelui la domiciliu cu o călătorie cu vehiculul personal la magazin, atunci livrarea la domiciliu este mult mai eficientă (în special dacă luați în considerare faptul că laptele livrat la domiciliu ar proveni probabil de la o fermă locală mai apropiată decât fabrica de la 100 km utilizată în calculele de mai sus). Dar, dacă trebuie să mergeți la magazin pentru alte produse alimentare oricum, obținerea laptelui de acolo este o adăugire neglijabilă la emisiile dvs. de gaze cu efect de seră. Desigur, există și alți factori implicați, pe lângă emisiile de gaze cu efect de seră. Laptele produs local ar putea fi mai natural, ar putea avea gust mai bun și, cu siguranță, susține mai mult economia locală decât cumpărarea laptelui de la un lanț de supermarketuri care își procură laptele de la o fermă industrială.
Resurse suplimentare despre recipientele de lapte
Lapte în pungă?
Mediul TetraPak
