Un cititor a avut o întrebare bună și probabil că nu este singurul care se confruntă cu această confuzie. El scrie: „I’m relatively new to the green product scene and have a question that might seem eco-elementary but has never really been explained to me. What’s the difference between pre-consumer and post-consumer recycled content? Is something — a roll of toilet paper, for instance — made from post-consumer recycled content better for the environment than the other, or vice versa? I kind of get the gist of it — pre-consumer waste is waste that never made it to a consumer — right? — but was hoping for a bit of clarification.”
Deci, care e treaba? Diferența fundamentală între produsele fabricate integral sau parțial din conținut reciclat pre- și post-consum este oarecum „eco-elementară”. Dar chestia este că mulți dintre noi, cu intenții bune și ecologiste, pur și simplu luăm orice produs cu cuvântul „R” pe etichetă, fără să ne oprim cu adevărat să ne gândim la ce „fel” de reciclat este acel sul de hârtie igienică.
Cu pre- și post-consum, este la fel de simplu pe cât s-ar crede. Când un produs este fabricat din conținut reciclat pre-consum, este fabricat din deșeuri de la producător care nu au ajuns niciodată la consumator dintr-un motiv sau altul: resturi, produse rebutate, tăieturi – materialul care ajunge pe podeaua fabricii și este reutilizat în ceva nou, în loc să fie aruncat.
Un produs fabricat din conținut post-consum este făcut din deșeuri care au fost folosite de un consumator, aruncate și deviate de la depozitele de deșeuri – lucruri precum dozele de aluminiu și ziarele pe care le pui în coșul de reciclare pentru a fi colectate.
Apoi există produse cu „conținut reciclat” fără niciun afix „PC”. Acesta este doar un termen general. Un produs etichetat ca fiind fabricat din conținut reciclat ar putea conține fie deșeuri pre-consum, fie post-consum, fie o combinație a celor două. În general, am constatat că atunci când un produs conține niveluri ridicate de deșeuri post-consum, acest lucru este specificat ca atare, în loc să fie generalizat ca fiind pur și simplu reciclat.
De ce? Deoarece conținutul reciclat post-consum este considerat a avea beneficii ecologice mai mari decât conținutul reciclat pre-consum. Ambele sunt grozave, nu mă înțelegeți greșit, dar dacă stai la magazin și te gândești la două suluri de hârtie igienică cu conținut reciclat, unul conținând 80% conținut pre-consum și altul conținând 80% conținut post-consum, am alege pe cel din urmă. Și mai bine, optează pentru un brand care este 100% reciclat, cu o cantitate semnificativă din acesta provenind din post-consum.
Motivul? Deșeurile post-consum sunt de preferat deoarece este mai puțin probabil să ajungă la groapa de gunoi decât deșeurile pre-consum, având în vedere că producătorii au fost de mult timp dornici să reutilizeze și să refolosească materialele reziduale în diverse moduri. Unii ar spune că conținutul reciclat pre-consum nici măcar nu este cu adevărat reciclat, deoarece deșeurile implicate nici măcar nu sunt cu adevărat deșeuri. Riscurile pentru mediu sunt mai mari în cazul deșeurilor post-consum, deoarece dacă nu sunt reciclate corespunzător, șansele ca acestea să ajungă să blocheze un depozit de deșeuri sunt mai mari.
Există un argument bun că atât produsele cu conținut reciclat pre- cât și post-consum sunt mult, mult mai bune decât produsele cu conținut zero reciclat, dar dacă dorești să faci o alegere mai ecologică, conținutul reciclat post-consum este soluția.
