Dacă ai avut vreodată un câine, cunoști acea „privire vinovată” specifică: urechi lăsate pe spate, cap plecat, coadă între picioare.
Șaptezeci și patru la sută dintre proprietarii de câini cred că aceștia simt vinovăție, dar specialiștii în comportament animal spun că patrupezilor le lipsește capacitatea de a simți rușine. Aceștia afirmă că privirea vinovată este pur și simplu o reacție la tine.
Deși există suficiente dovezi că cel mai bun prieten al omului experimentează emoții primare, precum frica și fericirea, există puține dovezi că patrupezii simt emoții secundare precum mândria, gelozia și vinovăția.
Oamenii de știință spun că acest lucru se datorează faptului că emoțiile secundare necesită conștiință de sine și un nivel de cogniție pe care câinii s-ar putea să nu-l aibă.
Alexandra Horowitz, profesor de psihologie și investigator principal la Laboratorul de Cogniție Canină Horowitz de la Universitatea Columbia, a realizat unul dintre primele studii despre „vinovăția” câinilor în 2009.
Ea a filmat 14 câini într-o serie de teste și a observat cum au reacționat aceștia atunci când stăpânii lor au părăsit camera după ce le-au spus să nu mănânce o recompensă. În timp ce stăpânul lipsea, Horowitz le-a dat unora dintre câini recompensa interzisă înainte de a-i chema înapoi pe stăpâni.
În unele cazuri, stăpânilor li s-a spus că animalul lor a mâncat recompensa, dar în altele, li s-a spus că animalul s-a comportat bine. Cu toate acestea, Horowitz nu a fost întotdeauna sinceră cu ei.
Horowitz a descoperit că privirile vinovate ale câinilor aveau puțin de-a face cu faptul dacă mâncaseră recompensa sau nu. De fapt, câinii care nu o mâncaseră, dar care au fost certați de stăpâni dezinformați, tindeau să manifeste cele mai multe elemente ale „privirii vinovate”.
Horowitz spune că acest lucru arată că limbajul corporal al câinilor este de fapt un răspuns la comportamentul stăpânului – nu o experiență de rușine pentru o greșeală.
„«Privirea vinovată» ar trebui numită mai degrabă «privirea supusă», ca și cum ar spune: «Nu mă pedepsi pentru orice crezi că am făcut»”, a scris Horowitz în The Washington Post.
Explicarea privirii abătute
De ce atunci, câinii arată atât de rușinați când îi certăm?
Acea privire de vinovăție este probabil rezultatul unei asocieri învățate. Atunci când îți cerți câinele pentru că a ros o pereche de papuci sau a lăsat mizerie pe covor, acesta învață repede că, dacă își pleacă capul și își bagă coada între picioare, răspunsul nedorit – vocea ridicată și expresia furioasă – este mai probabil să înceteze.
Aproape 60% dintre proprietarii de câini susțin că comportamentul de vinovăție al animalelor lor îi determină să-și certe câinele mai puțin, conform unui studiu realizat de Federația Universităților pentru Bunăstarea Animalelor.
Cu toate acestea, descoperirile științifice nu au descurajat popularitatea site-urilor precum DogShaming.com, unde proprietarii de câini încarcă fotografii cu patrupezii lor neascultători, însoțite de confesiuni pline de umor.
„Nu cred că patrupezii simt de fapt rușine”, a declarat Pascale Lemire, creatorul site-ului, pentru The Associated Press. „Cred că știu cum să ne liniștească cu acea privire tristă de cățeluș care ne face să credem că le este rușine de ceea ce au făcut.
„Bănuiesc că gândirea lor este: «Omule, stăpânul meu e super furios pe ceva, dar nu știu pe ce, însă pare să se calmeze când îi ofer privirea tristă, așa că hai să încerc asta din nou».”
De ce contează asta pentru PlanetaNoastra
La PlanetaNoastra, suntem susținători ai bunăstării animalelor, inclusiv a animalelor de companie și a altor animale domestice. Cu cât ne înțelegem mai bine câinele, cu atât îi putem sprijini mai bine bunăstarea. Sperăm ca cititorii noștri să adopte animale de salvare în loc să cumpere de la crescători sau magazine de animale de companie și să ia în considerare, de asemenea, susținerea adăposturilor locale de animale.
