Câinii moderni sunt animale de companie, ajutoare la fermă, animale de serviciu și o parte integrantă a societății umane. Dar de-a lungul istoriei, unele rase, cunoscute sub numele de câini paria, au rămas sălbatice. Spre deosebire de animalele de companie pe care le cunoaștem și le iubim, câinii paria au evoluat fără intervenție umană și, prin urmare, s-au adaptat pentru supraviețuire, mai degrabă decât pentru aspect sau temperament. Numărul raselor care se califică drept paria este contestat, iar estimările variază între 13 și 45. Unele dintre aceste rase au fost de atunci domesticite, în timp ce altele rămân pe jumătate sălbatice, trăind la periferia civilizației umane.
Iată nouă rase de câini paria cu o linie genealogică antică și sălbatică.
Câinele carolina
Câinele Carolina sau dingo-ul american a fost descoperit în anii 1970 trăind în sălbăticie în zone izolate din sud-estul Statelor Unite. Mult timp considerat un câine vagabond, Dr. I. Lehr Brisbin Jr. l-a văzut pentru prima dată așa cum era: o rasă unică cu caracteristici proprii definitorii. Cu o blană de culoare cafeniu deschis sau roșcat și comportamente mult mai apropiate de cele ale câinilor sălbatici decât de cele ale câinilor ferali, testele ADN au arătat în cele din urmă că rasa este mai strâns legată de câinii primitivi din Asia de Est decât de rasele de câini europene. Câinele Carolina a fost de atunci domesticit și este acum recunoscut ca o rasă pură de către United Kennel Club.
Dingo australian
La fel ca majoritatea câinilor paria, pedigree-ul dingo-ului australian este un pic confuz. Oamenii de știință nu se pot pune de acord dacă este o subspecie unică de lup sau o rasă domesticită care s-a întors în sălbăticie acum mii de ani. Oricum, dingo-ul modern de rasă pură este mulțumit să trăiască în afara influenței umane, vânând canguri, oposumi și iepuri în haite. Există, de asemenea, mulți hibrizi dingo-câine ca rezultat al încrucișării cu animale domestice. Pe măsură ce numărul animalelor hibride crește, este posibil ca dingo-ii puri să fie în declin.
Basenji
Basenji este cel mai bine cunoscut ca un „câine fără lătrat” – este în mare parte tăcut, dar atunci când vocalizează, el io-de-le-ște. A luat naștere în zonele dens împădurite ale Bazinului Congo din Africa.
Strămoșii basenji-ului modern au trăit cu oamenii timp de mii de ani ca un câine de vânătoare semifereral. Reprezentări ale câinilor cu caracteristici de basenji (urechile ridicate și cozile strâns rulate) pot fi găsite în morminte egiptene, dezvăluind originile antice ale speciei.
Câine mexican fără păr
Caracteristica remarcabilă a câinelui mexican fără păr este, desigur, menționată în numele său. Lipsa părului este probabil rezultatul unei mutații genetice spontane care a avut loc la un moment dat în istoria sa de 3.000 de ani ca rasă. Mutația s-a dovedit a fi benefică, având în vedere habitatul său tropical fierbinte și umed.
Nu a fost recunoscut ca o rasă oficială decât în anii 1950, când a devenit evident că ar dispărea dacă nu ar fi recunoscut și protejat de către crescători.
Câine indian nativ american
Câinele indian nativ american a fost un companion al popoarelor indigene din Marile Prerii timp de mii de ani. Este o rasă muncitoare care a fost folosită pentru multe sarcini, de la pază și vânătoare la tractarea săniilor, dar animalele domestice moderne sunt, de asemenea, dorite ca animale de companie de familie. Este o rasă de mărime medie care arată similar cu husky-ii, cu urechi mari, ridicate și o blană de culoare sable care variază de la crem la auriu și de la cafeniu la negru.
Câine paria indian
Poate epitomul raselor de câini paria este câinele paria indian, care poate fi găsit pe tot sub-continentul indian. Deși ubicuu pe străzile indiene, câinele desi, așa cum este cunoscut și el, nu este doar un vagabond obișnuit, ci o specie unică cu propriile caracteristici și o linie genealogică distinctă. Datorită evoluției sale naturale, este o rasă rezistentă, fără multe dintre problemele de sănătate care pot afecta câinii de rasă prost crescuți. Atunci când sunt domesticiți, tind să necesite puțină îngrijire și au puțin miros corporal.
Alopekis
Alopekis este o rasă paria de statură mică, cu origini în Grecia antică. Existența sa este menționată de scriitori clasici precum Aristotel, iar imagini ale acestor câini pot fi găsite în ceramică, sculpturi și statui, inclusiv un vas de teracotă datat din anul 3000 î.Hr.
Spre deosebire de multe rase moderne, statura lor mai mică nu este rezultatul selecției artificiale, ci a fost o reducere graduală a dimensiunii de-a lungul istoriei sale evolutive. Acest lucru este evident datorită proporțiilor sale normale și lipsei de probleme precum picioarele strâmbe sau spatele excesiv de lung.
Câine cântător din noua guinee
Câinele cântător din Noua Guinee este o rudă apropiată a dingo-ului australian și se știe puțin despre comportamentul său în sălbăticie. Deși este considerat una dintre cele mai primitive și antice rase de câini, nu a mai fost văzut rătăcind în sălbăticie din anii 1970, iar astăzi există doar ca specie reintrodusă, crescută în captivitate. Este o rasă mică, cu picioare scurte și o natură alertă. Nu latră, ci este cunoscut pentru „urletul în cor”, similar cu cel al coioților și al altor câini sălbatici.
Câine canaan
Câinele Canaan, cunoscut și sub numele de câinele ciobănesc beduin, este un câine paria care trăiește în mare parte din Orientul Mijlociu. Conform tradiției, a fost un companion antic al israeliților, lăsat în urmă în timpul diasporei evreiești cu secole în urmă. În anii care au urmat, câinii s-au întors în sălbăticie. Din păcate, mulți dintre câinii Canaan rămași au fost uciși de guvernul israelian într-o luptă împotriva rabiei la începutul anilor 1900. Astăzi, este câinele național al Israelului, iar programe de creștere sunt în desfășurare pentru a spori populația.
