Biomul Savanei: Climă, Locații și Faună Sălbatică

Biomul savanei constă în zone de pajiști deschise cu foarte puțini arbori. Biomele sunt definite de vegetația și viața animală unică, iar savana este un tip de biom de pajiște.

Există două tipuri de savane: savanele tropicale și semi-tropicale. Savanele tropicale se găsesc de obicei lângă ecuator și experimentează sezoane umede și uscate distincte, care susțin o gamă diversă de faună sălbatică și ierburi dense. Savanele semi-tropicale, pe de altă parte, sunt situate în regiuni imediat în afara tropicelor și au climate puțin mai temperate, prezentând adesea un amestec de pajiști și arbuști sau arbori dispersați.

Clima

Clima savanei variază în funcție de sezon. În sezonul umed, vremea este caldă, iar o savană primește până la 127 cm de ploaie. Dar în timpul sezonului uscat, poate fi extrem de fierbinte, iar precipitațiile vor ajunge la doar zece centimetri în fiecare lună.

Această combinație de temperaturi ridicate și precipitații reduse face ca savanele să fie zone perfecte pentru incendii de iarbă și tufișuri în timpul sezoanelor lor uscate.

Locația

Pajiștile se găsesc pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii. Cele mai mari savane sunt situate în Africa, lângă ecuator. Una dintre cele mai faimoase savane africane este Parcul Național Serengeti din Tanzania, cunoscut pentru populațiile sale mari de gnu și zebre. Parcul este, de asemenea, casa leilor, leoparzilor, elefanților, hipopotamilor și gazelelor.

Alte locații ale savanelor includ:

• Africa: Kenya, Zimbabwe, Botswana, Africa de Sud și Namibia
• Australia
• America Centrală: Belize și Honduras
• America de Sud: Venezuela și Columbia
• Asia de Sud

Vegetația

Biomul savanei este adesea descris ca o zonă de pajiște cu arbori dispersați sau grupuri de arbori. Lipsa apei face din savană un loc dificil pentru plantele înalte, cum ar fi copacii, să crească.

Ierburile și arborii care cresc în savană s-au adaptat la viața cu puțină apă și temperaturi ridicate. Ierburile, de exemplu, cresc rapid în sezonul umed când apa este abundentă și devin maronii în sezonul uscat pentru a conserva apa. Unii arbori stochează apă în rădăcinile lor și produc frunze doar în timpul sezonului umed.

Datorită incendiilor frecvente, ierburile sunt scurte și aproape de sol, iar unele plante sunt rezistente la foc. Exemple de vegetație în savană includ ierburi sălbatice, arbuști, arbori de baobab și arbori de acacia.

Fauna Sălbatică

Savana este casa multor mamifere terestre mari, inclusiv elefanți, girafe, zebre, rinoceri, bivoli, lei, leopardi și gheparzi. Alte animale includ babuini, crocodili, antilope, suricate, furnici, termite, canguri, struți și șerpi.

Multe dintre animalele biomului savanei sunt ierbivore care pasc și migrează prin regiune. Se bazează pe numărul turmei și pe viteză pentru supraviețuire, deoarece zonele vaste deschise oferă puține mijloace de scăpare de prădătorii rapizi. Dacă prada este prea lentă, devine cină. Dacă prădătorul nu este suficient de rapid, rămâne flămând.

Camuflajul și mimetismul sunt, de asemenea, foarte importante pentru animalele savanei. Prădătorii adesea trebuie să se contopească cu mediul lor pentru a se furișa asupra prăzii nebănuite. Vipera pufăitoare, de exemplu, este un șarpe cu o colorație nisipie care îi permite să se contopească cu ierburile și arbuștii uscați. Prada folosește, de asemenea, aceeași tehnică de camuflaj ca un mecanism de apărare pentru a se ascunde de animalele mai sus în lanțul trofic.

Incendii

Datorită numărului și tipurilor de vegetație din savane, incendiile pot apărea în diferite momente ale anului, atât în sezonul uscat, cât și în cel umed. În timpul sezonului umed, loviturile de fulger cauzează adesea incendii naturale în savane. În sezonul uscat, ierburile uscate pot servi drept combustibil pentru incendii. Odată cu apariția așezărilor umane în unele zone de savană, arderile controlate pot fi utilizate pentru curățarea terenurilor și cultivare.