© Alexander D.M. Wilson / Aquatic Mammals
În 2011, biologii Alexander Wilson și Jens Krause s-au deplasat în Azore pentru a studia balenele-cașalot din Atlanticul de Nord. În loc să învețe doar despre unul sau două aspecte ale comportamentului animalului în sălbăticie, oamenii de știință au avut o perspectivă fără precedent asupra spiritului aparent grațios al balenelor.
În timpul cercetărilor lor în apropierea insulei Pico, Wilson și Krause au întâlnit un grup de balene, format din mai mulți adulți și pui, care adoptaseră un tovarăș neobișnuit, non-balenă, în clanul lor – un delfin cu botul-de-sticlă deformat.
© Alexander D.M. Wilson / Aquatic Mammals
Potrivit cercetătorilor, membrul neobișnuit al grupului părea să fie surprinzător de bine integrat în societatea balenelor. Pe parcursul a opt zile de observație, biologii au observat delfinul adult înotând, hrănindu-se și chiar ghemuindu-se alături de uriașele balene-cașalot.
„Chiar părea că l-au acceptat pe delfin, oricare ar fi motivul”, spune Wilson, într-un raport din Science Magazine. „Erau foarte sociabili.”
Deși interacțiunea interspecifică, și chiar forme unice de joacă, au fost înregistrate înainte între delfini și balene, cercetătorii pot doar specula de ce această aranjare a speciilor mixte ar putea fi mai de durată.
© Alexander D.M. Wilson / Aquatic Mammals
Wilson bănuiește că coloana vertebrală curbată a delfinului și abilitățile sale de înot mai lente l-ar fi putut face țintă de hărțuire din partea propriei specii, așa că a căutat confort într-o nouă comunitate de balene mai lente, mai puțin antagoniste:
„Uneori, unii indivizi pot fi hărțuiți. S-ar putea ca acest individ să nu se fi potrivit, așa cum se spune, cu grupul său original.”
Este, desigur, imposibil să se determine cum se simte grupul de balene-cașalot cu privire la însoțitorul lor de specie mai mică, deși ar putea deriva pur și simplu din instinctul lor comun de a fi sociali, depășind superficialitățile diferențelor lor. La urma urmei, atât delfinii, cât și balenele sunt cu siguranță suficient de inteligenți pentru a ști că întinderea vastă a oceanelor lumii nu se simte atât de apăsătoare atunci când sunt în compania altor ființe.
Via Aquatic Mammals Journal, Science Mag
Multe mulțumiri lui Alexander Wilson de la Institutul Leibniz pentru Ecologia Apelor Dulci și Pescuitul de Apă Dulce pentru permisiunea de a utiliza fotografiile sale și pentru ajutorul său!
