În 1974, ca răspuns la embargoul petrolier impus de Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) după Războiul de Yom Kippur, președintele de atunci, Richard Nixon, a semnat o lege care reducea limita de viteză la 90 km/h pentru a reduce cererea de petrol importat. În 1977, la scurt timp după preluarea mandatului, președintele Jimmy Carter a îmbrăcat un pulover galben și a cerut un spirit de sacrificiu pentru a face față crizei energetice.
„Nu există nicio modalitate de a o rezolva rapid”, a spus Carter. „Dar dacă toți cooperăm și facem sacrificii modeste, dacă învățăm să trăim cu economie și să ne amintim importanța de a ne ajuta vecinii, atunci putem găsi modalități de a ne adapta și de a face societatea noastră mai eficientă, iar viețile noastre mai plăcute și mai productive.”
Un sacrificiu pe care l-a cerut a fost ca oamenii să scadă temperatura termostatului pentru încălzire la 18°C ziua și 13°C noaptea, sugerând că acest lucru ar reduce la jumătate deficitul de gaze naturale. Carter a declarat: „Nu există nicio modalitate ca eu, sau oricine altcineva din guvern, să rezolvăm problemele noastre energetice dacă nu sunteți dispuși să ajutați. Știu că putem face față acestei provocări energetice dacă povara este împărțită echitabil între toți oamenii noștri – și dacă ne dăm seama că pentru a rezolva problemele noastre energetice nu trebuie să sacrificăm calitatea vieții noastre.”
Inutil să spunem, măsurile de conservare ale lui Nixon și Carter nu au fost foarte populare și au fost eliminate de fostul președinte Ronald Reagan, care, în schimb, a cerut mai multe foraje, mai mult nuclear și mai mult cărbune. Apoi am primit fracturare hidraulică și nisipurile bituminoase din Alberta și am avut multă energie pentru a ne alimenta pickup-urile și vile suburbane.
Nixon și Carter au răspuns la un șoc petrolier cauzat de un război în Orientul Mijlociu, iar astăzi există un șoc al combustibililor fosili cauzat de războiul din Ucraina, iar jurnaliștii scriu articole cu titluri precum „Paginarea lui Jimmy Carter”. În Bloomberg, ei scriu: „Nu de la Jimmy Carter, președintele SUA, guvernele din întreaga lume nu au mai fost sub atâta presiune să le ceară cetățenilor să reducă consumul de energie pentru binele suprem.”
Există două modalități de a gestiona problema costurilor crescute ale energiei din cauza penuriei din Europa, așa cum am menționat în postarea noastră, „Guvernele ar trebui să subvenționeze bicicletele electrice, nu prețul benzinei.”
Autorul și editorialistul Bloomberg pe probleme energetice, Javier Blas, spune cam același lucru, scriind: „Piața petrolului are disperat nevoie de distrugerea cererii. Guvernele ar trebui fie să încurajeze schimbări comportamentale, cum ar fi utilizarea mai multor mijloace de transport public, fie să permită combustibilului scump să forțeze consumatorii să se schimbe.” În schimb, guvernele subvenționează prețurile la benzină și creează cerere pentru construcții.
El continuă: „Gândiți-vă: dacă petrolul devine mai accesibil, consumul crește. Cu cât cererea de petrol este mai mare, cu atât prețurile petrolului cresc, și cu atât Kremlinul câștigă mai mulți bani. Acei petrodolari suplimentari pot fi folosiți pentru a ucide mai mulți ucraineni.”
Blas sugerează că, în loc de subvenții pentru șoferi, guvernele ar trebui să urmeze planul în 10 puncte al Agenției Internaționale pentru Energie, pe care l-am admirat mai devreme. El spune că politicienii ar trebui să încurajeze conservarea: „Politicile neatractive – cum ar fi reducerile de taxe pentru izolarea locuințelor, de exemplu – pot aduce, de asemenea, beneficii energetice și legate de schimbările climatice pe termen lung. Deși apelul la conservarea energiei a fost toxic politic de când Jimmy Carter a făcut acest lucru în timpul șocului petrolier din 1979, mesajul ar putea rezona astăzi având în vedere accentul pus pe Ucraina și schimbările climatice.”
Aici, la PlanetaNoastra, promovăm politici neatractive de ani de zile, la fel ca majoritatea comunității climatice. Am scris numeroase postări cu titluri precum „Cum vinzi ideea de Casă Pasivă?” și „Cum facem oamenii să le pese de climă și energie?”, pentru că părea că nimănui nu-i pasă.
Așa cum Susanne Shelton a descoperit în studiile sale, oamenii se preocupau de economisirea banilor, iar energia era ieftină. Mediul era mult mai jos pe listă. Și nepoții? Uitați de ei – cui îi pasă?
Reducerea emisiilor de carbon a fost întotdeauna greu de promovat și din cauza a ceea ce Dan Gardner, autorul cărții „Risk: The Science and Politics of Fear”, a numit „distanță psihologică”. Scriind în The Globe and Mail în 2018, Gardner notează:
Dar nu este nimic îndepărtat în legătură cu benzina la un preț exorbitant. Nu este nimic îndepărtat în legătură cu oamenii care refuză cartofii la băncile de alimente pentru că nu-și permit gazul necesar să-i fiarbă. Nu este nimic îndepărtat în legătură cu un război fierbinte care se întâmplă în Ucraina și un război rece probabil pentru anii următori. Lucrurile au devenit reale.
Guvernul lui Carter nu a fost primul care a cerut cetățenilor să economisească benzină și nu va fi ultimul. Potrivit lui Stephen Stapczynski în Bloomberg:
Nici măcar nu voi citi comentariile o săptămână după ce am scris asta, dar Carter a avut dreptate: dați termostatul mai jos (verificați inițiativa din Țările de Jos, Ziua Puloverului Călduros) și mergeți pe jos în loc să conduceți. Pe termen scurt, reduceți cererea de petrol și gaze aici, în America de Nord, iar prețul scade și există mai mult pentru toți ceilalți. Apoi să izolăm și să electrificăm și să renunțăm la combustibilii fosili, soluția comună atât pentru problemele noastre climatice, cât și pentru cele energetice.
