Albizia julibrissin, numit și arborele de mătase, a fost introdus în America de Nord din China, unde este o specie nativă. Arborele, împreună cu florile sale asemănătoare mătăsii, a ajuns în America de Nord în 1745 și a fost plantat și cultivat rapid pentru a fi utilizat ca plantă ornamentală. Mimoza este încă plantată ca specie ornamentală datorită florilor sale parfumate și atrăgătoare, dar de atunci s-a răspândit în păduri și este considerată acum o specie exotică invazivă. Abilitatea mimozei de a crește și a se reproduce de-a lungul drumurilor și în zonele perturbate și de a se stabili după ce a scăpat din cultură este o problemă majoră. Mimoza este considerată un arbore invaziv în America de Nord.
Floarea și frunza frumoase ale mimozei
Mimoza are flori roz atrăgătoare și parfumate, care au puțin peste 2.5 cm lungime. Aceste flori roz minunate seamănă cu niște ciucuri (pompoms), toate fiind aranjate în panicule (ciorchini rari, ramificați) la capetele ramurilor. Aceste flori frumoase apar din abundență de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii iulie, creând o priveliște spectaculoasă care îi sporește popularitatea.
Aceste flori au o culoare roz perfectă, aproape de nuanța flamingo. Au un parfum plăcut și sunt foarte atractive în timpul înfloririi de primăvară și vară, fiind uneori descrise ca arătând ca vata de zahăr, artificii sau explozii stelare. Păsările colibri sunt atrase de flori, precum și alți polenizatori precum albinele și fluturii. În ciuda frumuseții lor, florile pot crea și dezordine pe proprietate sub copac.
Frunza abundentă, asemănătoare ferigii, adaugă și ea o notă de magie și este diferită de multe, dacă nu chiar toate, dintre speciile native de arbori din America de Nord. Aceste frunze unice fac ca mimoza să fie populară pentru utilizare ca arbore de terasă sau curte interioară datorită efectului său de filtrare a luminii, cu „umbră pătată și un efect tropical”. Natura sa deciduoasă (ceea ce înseamnă că își pierde frunzele în timpul repausului vegetativ) permite soarelui să încălzească în timpul iernilor reci. Aceste frunze sunt fin divizate, având 12 până la 20 cm lungime și aproximativ 7.5 până la 10 cm lățime, și alternează de-a lungul tulpinilor.
De asemenea, este excepțional de rapidă în creștere, câștigând până la aproximativ 1.5 metri într-un singur sezon de creștere. Mimoza este considerată un arbore ornamental de dimensiuni mici spre medii, și poate atinge o înălțime totală de 6 până la 7.5 metri și o lățime de 3 până la 6 metri.
Cultivarea mimozei
Mimoza crește cel mai bine în locuri cu soare plin și nu este limitată de un anumit tip de sol. Are o toleranță scăzută la sare și crește bine în sol acid sau alcalin. Mimoza este tolerantă la secetă și poate rezista perioadelor cu precipitații reduse, dar va avea o culoare verde mai intensă și un aspect mai luxuriant atunci când i se asigură umiditate adecvată. Preferă zonele de rezistență USDA 6 până la 10.
Arborele trăiește în locuri uscate până la umede și tinde să se răspândească de-a lungul malurilor râurilor. Preferă condițiile deschise, dar poate persista la umbră. Rar veți găsi arborele în pădurile cu coroană complet închisă sau la altitudini mai mari, unde rezistența la frig este un factor limitativ.
De ce nu ar trebui să plantezi mimoză
Mimoza este scurtă de viață și foarte murdară. Într-un timp foarte scurt, se dezvoltă și umbrește zone mari din peisaj, inhibând în același timp alți arbuști și ierburi iubitoare de soare. Păstăile cu semințe murdăresc atât copacul, cât și solul, necesitând curățare regulată.
Seminele germinează ușor, iar răsadurile pot acoperi gazonul și zona înconjurătoare, pe care apoi va trebui să le pliviți. Floarea de mimoză este, într-adevăr, frumoasă, dar dacă arborele umbrește proprietatea exterioară sau autovehiculele, veți avea o problemă majoră de curățare anuală pe durata sezonului de înflorire.
Lemnul mimozei este foarte fragil și slab, iar multiplele ramuri extinse sunt predispuse la rupere. Această rupere este un factor major în capacitatea sa limitată de a trăi o viață lungă. Pe lângă rupere, arborele atrage viermele țesător și ofilirea vasculară, ceea ce duce la o moarte timpurie.
De obicei, cea mai mare parte a sistemului radicular crește din doar două sau trei rădăcini cu diametru mare, care pornesc de la baza trunchiului. Acestea pot ridica aleile și terasele pe măsură ce cresc în diametru și fac ca succesul transplantării să fie scăzut pe măsură ce arborele crește. Dacă numeroși arbori sunt lăsați să încolțească și să crească, pot forma tufișuri dense care împiedică alte plante să crească corespunzător.
