Ați Auzit de Banana Extinctă?

Dulci, sățioase, sigure – bananele sunt cel mai popular fruct în Statele Unite, depășind vânzările de mere și portocale. Dar bananele noastre moderne sunt amenințate de o boală care a eliminat deja un întreg tip anterior al acestui fruct ușor de consumat.

Dacă ați mâncat banane înainte de anii 1950, cel mai probabil ați mâncat tipul original de banană Gros Michel. Până la începutul anilor 1960, toate au fost înlocuite de Cavendish, pe care îl consumăm și astăzi. Cavendish este mai puțin rezistent decât Gros Michel și, conform directorilor de la acea vreme care erau îngrijorați de respingerea Cavendish, mai puțin savuros.

Deci, cum – și de ce – a avut loc această mare schimbare a bananei? Această banană extinctă implică clone, comerț internațional și o ciupercă persistentă.

Totul despre banana originală

Banana originală numită Gros Michel, alias Big Mike, a fost adusă pentru prima dată din Asia de Sud-Est în insula caraibiană Martinica de către naturalistul francez Nicolas Boudin și apoi dusă în Jamaica de către botanistul francez Jean Francois Pouyat, conform cărții „Banana: The Fate of the Fruit That Changed the World,” de Dan Koeppel.

Încă din anii 1830, bananele erau expediate către orașele portuare din S.U.A. din Caraibe. Până la sfârșitul secolului, îmbunătățirile vitezei de transport a fructului de la câmp la client (datorită căilor ferate, șoselelor, funicularului și navelor mai rapide) au făcut ca alimentul odinioară luxos să fie disponibil pe scară largă, chiar și în interiorul țării.

Până la începutul secolului al XX-lea, plantațiile de banane exportau banana originală, cu coajă groasă și ușor de transportat, în întreaga lume, iar fructul era esențial pentru economiile mai multor țări.

Gros Michel este soiul care a popularizat și normalizat bananele în zonele unde acestea nu pot fi cultivate și a fost o parte integrantă a comerțului internațional timpuriu.

Boala Panama schimbă o industrie

Problemele cu boala Panama, o ciupercă ce determină ofilirea plantei de banan, au apărut la sfârșitul anilor 1800 și s-au răspândit. Numită după primul loc unde a provocat distrugeri majore, ciuperca s-a răspândit spre nord din Panama, provocând pierderi masive de plante de banan în Honduras, Surinam și Costa Rica pe tot parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea.

„Yes! We Have No Bananas,” un cântec pe care mulți dintre noi l-am recunoaște chiar și în secolul al XXI-lea, era despre un băcan rămas fără banane din cauza devastării cauzate de boala Panama.

Boala Panama, Rasa 1 (termenul folosit de oamenii de știință pentru a diferenția variantele ciupercii) a cauzat pierderea a zeci de mii de acri de plantații de banane, cu soluri infestate care nu mai puteau fi replantate cu bananieri.

Deși a fost incredibil de costisitor, afacerea cu banane nu a avut altă opțiune decât să înceapă din nou cu un nou soi, Cavendish, care a fost ales special pentru rezistența sa la boala Panama. Tranziția a durat ceva timp, dar până în anii 1960 a fost completă.

Dar acum există Rasa 4 a bolii și face același lucru bananelor pe care le consumăm astăzi. (Boala Panama nu îi îmbolnăvește pe oameni dacă mănâncă banane de pe copacii afectați, dar în cele din urmă împiedică planta să mai producă banane pe măsură ce moare încet.)

Zilele bananei Cavendish ar putea fi numărate

Bananele Cavendish par atât de omniprezente în zilele noastre – le poți găsi chiar și la benzinărie lângă batoanele de ciocolată uneori – încât este greu să îți imaginezi că ar dispărea.

Dar Rasa 4 (cunoscută și sub numele de TR4 sau fusarium wilt), noua versiune a bolii Panama care a început să afecteze culturile în zonele subtropicale în anii 1980 și să le distrugă, s-a mutat de atunci pentru a infecta culturile din Vietnam, Laos, Pakistan, India, Mozambic și Australia. În 2019, Columbia a declarat stare de dezastru național când a fost descoperită acolo. Pe măsură ce se apropie de America Latină, probabilitatea de a pierde soiul Cavendish crește.

La fel ca banana extinctă, bananele Cavendish sunt o monocultură, reproducându-se prin clonare mai degrabă decât prin semințe, ceea ce le face mai puțin capabile să lupte împotriva agenților patogeni. Orice boală, ciupercă sau dăunător care poate ataca și ucide o plantă le poate ucide pe toate.

Plantele care se reproduc prin semințe au o diversitate genetică mai mare, creând un produs mai inegal, dar o plantă mai rezistentă la boli. Bananele sunt consistente în aromă, previzibile în modul în care se coc și capătă aceeași culoare când sunt gata de consum, deoarece sunt toate clone. Dar tocmai aceste trăsături fac fructul mai vulnerabil.

Deși pierderea soiului Cavendish ar putea însemna prețuri mai mari (și mult mai puține banane) în S.U.A., ar putea fi deosebit de devastatoare pentru milioanele de oameni din Asia, Africa, America Latină și Caraibe care depind de ele pentru a-și satisface nevoile nutriționale de bază. Și bineînțeles, multe țări din aceste zone se bazează, de asemenea, pe banane ca o cultură importantă de export.

Până în prezent, nu există pesticide sau alte tratamente care să poată opri boala Panama.

Putem face ceva pentru a preveni ca soarta soiului Cavendish să o urmeze pe cea a bananei extincte? Oamenii de știință lucrează la diferite opțiuni pentru a salva banana, cum ar fi găsirea unui soi mai rezistent la boli.

Alte tipuri de banane

Au fost dezvoltate banane tolerante la boala Panama, în special la Fundația Hondureză pentru Cercetare Agricolă. Când noile soiuri ale acestor fructe, Goldfinger și Mona Lisa, au fost introduse consumatorilor canadieni în anii 1990, nu au fost populare.

Cu toate acestea, destul de multe s-au schimbat de la anii ’90, mai ales în ceea ce privește cultura alimentară, și s-ar putea ca, dacă doriți o banană, la un moment dat să nu puteți obține un Cavendish, forțând o nouă perspectivă asupra fructului.

Un alt răspuns este că ne-am putea obișnui cu ideea că banana înseamnă mai mult decât clonul Cavendish. După cum știe oricine a făcut cumpărături în piețele din America Latină sau Caraibe, există mult mai multe tipuri de fructe – inclusiv banane – de încercat decât sunt disponibile chiar și în magazinele alimentare de lux din S.U.A. La nivel mondial există sute de soiuri de banane, inclusiv multe care sunt mult mai savuroase decât Cavendish, deși cele mai multe dintre ele sunt mai greu de transportat deoarece sunt mai fragile.

Bananele gustoase și dulci Ladyfinger – de mărimea unui deget mare de om, dar puțin mai groase – sunt doar un tip care ar putea extinde ceea ce credem despre acest fruct. Există, de asemenea, banane cu coajă roșie care devin roz cu pete când sunt coapte, numite guineo morado roșu, care au o textură cremoasă și sunt portocalii la mijloc. Există chiar și banane care sunt acrișoare și unii spun că au gust de mere.

Așadar, la fel cum alegem de obicei dintre mai multe mărimi, culori și arome de mere sau cartofi, o ofertă de banane mai biodiversă, care nu s-ar baza pe o monocultură, ar extinde posibilitățile de aromă și ar oferi opțiuni producătorilor de banane. Consumul unei varietăți mai largi de banane are și alte beneficii, inclusiv fiind mai sănătos pentru sol.