Mulți părinți care lucrează în industria tech aleg să renunțe la ecrane acasă.
Când persoanele care inventează o nouă tehnologie nu-și lasă propriii copii să o folosească, restul lumii ar fi înțelept să fie atent. Această ironie se manifestă chiar acum în Silicon Valley, sediul celor mai valoroase și mai mari companii tech din lume, unde un număr tot mai mare de familii optează să-și crească copiii în medii fără ecrane.
Este aproape ca și cum ar ști ceva despre smartphone-uri și tablete pe care noi nu știm – sau poate pur și simplu nu vrem să recunoaștem cât de incomod este. Într-un articol fascinant pentru New York Times, Nellie Bowles descrie preocupările mai multor părinți din Silicon Valley legate de amestecul dintre ecrane și copii.
Athena Chavarria, angajată la Chan Zuckerberg Initiative, o condamnă fără rezerve: „Sunt convinsă că diavolul trăiește în telefoanele noastre și face ravagii asupra copiilor noștri.” Chavarria nu le-a permis copiilor să aibă telefoane până la liceu și continuă să interzică complet utilizarea lor în mașină și să o limiteze drastic acasă.
Poate cel mai emoționant este ceea ce a avut de spus Chris Anderson, fost redactor la WIRED și actual director executiv la o companie de robotică:
Simt că trebuie să supra-compens pentru tehnologia pe care am contribuit la răspândirea ei în lume. Acesta nu este viitorul pe care l-am prevăzut. Am ajutat la inventarea ecranului și vă spun, a scăpat de sub control. Aceasta este o pandemie socială.
Cuvintele lui Anderson au o nuanță de profund regret. El deplânge „anii pierduți” alături de copiii săi, înainte să realizeze că era martor la „abizul dependenței” și a încercat să-i scoată din el.
Am crezut că o putem gestiona, dar nu putem. Aceasta depășește puterea noastră de părinți de a controla. Este o provocare complet nouă.
Acesta este motivul pentru care unele familii aleg să renunțe complet la tehnologie, în loc să se certe cu copiii pentru timpul limitat petrecut în fața ecranelor, ceea ce agravează problema. Nu este neobișnuit ca bonele din zona Silicon Valley să fie rugate să semneze ‘contracte de neutilizare a telefonului’, stipulând că nu vor folosi ecrane în fața copilului din niciun motiv. Într-un alt articol pentru Times, scris de Nellie Bowles, este citată o bonă din zona San Jose, pe nume Shannon Zimmerman:
Am lucrat cu mulți copii care sunt pur și simplu dependenți de ecrane. Le tremură mâinile dacă nu au ecranul. Dacă fac o criză de furie, cel mai rapid mod de a-i calma este să le pui un ecran. Dar asta nu îi ajută pe termen lung.
Este incredibil de înfricoșător să auzi ecranele descrise în acest mod. Steve Jobs a stârnit sprâncene ridicate spunând că copiilor săi nu li s-a permis să atingă iPad-uri, iar acum CEO-ul Apple, Tim Cook, a spus la începutul acestui an că nu-și va lăsa nepotul pe rețelele sociale. Când propriii creatori descriu tehnologia ca fiind atât de întunecată și de insidios de dependentă, ridică îngrijorări serioase pentru copiii care sunt deja dependenți de ea și cu greu cunosc un alt mod de a exista în lume. Ei par a fi victime într-un experiment în masă care a mers îngrozitor de prost.
La nivel personal, mă simt într-o oarecare măsură justificat. Mi-am retras copiii dintr-o școală primară unde directorul a ignorat preocupările mele legate de copiii care urmăreau videoclipuri pe YouTube pentru mai multe dintre materiile școlare (educație fizică, muzică, franceză și științe) și mi-a spus să „țin pasul cu vremurile”. Câțiva ani mai târziu, „vremurile”, s-ar părea, îi dau dreptate mie și nu lui.
Când vine vorba de copii și tehnologie, prefer să abordez o atitudine precaută. Nu cred că există suficiente dovezi care să susțină beneficiile timpului petrecut în fața ecranelor la copii; de fapt, dovezile pentru contrariu se acumulează. O carte din 2017, numită Screen Schooled, susține că „tehnologia face mult mai mult rău decât bine, chiar și atunci când este folosită pentru a îmbunătăți scorurile la citire și matematică” (via Business Insider). Indiferent dacă este benefică sau dăunătoare, pentru mine ca părinte se rezumă la faptul că aș prefera ca copiii mei să facă alte lucruri decât să stea în fața ecranelor, așa că nu o fac. Nu deținem un televizor sau un iPad și nu pot accesa telefonul meu protejat cu parolă, care, întâmplător, nu are jocuri pe el.
Sper ca acești părinți din Silicon Valley să fie inițiatori de tendințe ale căror perspective din interior să influențeze și pe alții din țară, dar nu va fi ușor. Vorbim despre un nivel de dependență pe care, așa cum a spus Anderson, părinților le este greu să-l înțeleagă. Totuși, el a fost martor direct la cum cineva poate „să alunece în haos și apoi să se retragă din toate acestea.” Este posibil – și merită – dacă poți suporta sevrajul.
