Primul lucru pe care îl observă oricine despre un arici de mare este aspectul său neprimitor: acest „porc spinos al mării” arată de-a dreptul medieval cu acele rânduri nesfârșite de țepi negri îndreptați în toate direcțiile, sfidându-te să te apropii prea mult.
Și, așa cum îți va spune oricine s-a atins vreodată de unul, acei țepi provoacă o înțepătură extrem de dureroasă.
Dar, ca atâtea creaturi ciudate ale adâncurilor, există atât de multe de admirat sub acea fațadă intimidantă. Cum ar fi, de exemplu, capacitatea remarcabilă a ariciului de mare de a naviga în lume fără a avea de fapt ochi.
Se pare că aricii de mare nu au nevoie de ei. Potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Lund din Suedia, aceste animale marine folosesc în schimb picioarele lor. Acele picioare — șiruri mici tubulare de ele sunt intercalate printre țepi — au celule fotosensibile care îi conferă creaturii un fel de vedere.
„Ai putea spune că întregul arici de mare este un singur ochi compus”, explică cercetătorul principal John Kirwan într-un comunicat de presă.
Chiar și așa, aricii de mare nu vor trece prea curând examenul de șoferie.
Deși ideea că folosesc picioarele pentru a vedea lumea nu este nouă, este pentru prima dată când oamenii de știință au confirmat rolul acestor celule fotosensibile din picioare și au obținut o idee despre calitatea vederii ariciului de mare.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii suedezi au introdus simulări de prădători în calea creaturii, fiecare mai mare decât precedentul. Apoi au înregistrat cât de mare trebuia să fie potențialul prădător înainte ca ariciul de mare să îl observe — și să-și îndrepte prompt o baterie completă de țepi către el.
„În mod obișnuit, aricii de mare se deplasează spre zone întunecate pentru a căuta adăpost”, explică Kirwan. „Când observ că reacționează la anumite dimensiuni de imagini, dar nu la altele, obțin o măsurătoare a acuității lor vizuale.”
Kirwan a concluzionat că obiectul care se apropie trebuie să ocupe undeva între 30 și 70 de grade din suprafața înconjurătoare de 360 de grade a animalului pentru a fi observat. Aceasta este considerabil mai slabă decât vederea umană, care poate detecta un obiect ocupând doar 0,02 grade din câmpul vizual.
„Cu toate acestea, aceasta este încă suficientă pentru nevoile și comportamentul animalului”, notează Kirwan. „La urma urmei, nu este deloc o vedere slabă pentru un animal fără ochi.”
În plus, când întregul tău corp este acoperit de țepi, scopul s-ar putea să nu fie atât să vezi, cât să fii văzut — și temut.
