Un raport revelator arată cum plasticul de calitate inferioară este ars ca și combustibil, otrăvind solul și aerul înconjurător.
Un raport alarmant a apărut săptămâna aceasta din Indonezia. Cercetătorii de la International Pollutants Elimination Network (IPEN), cu sediul în Suedia, au descoperit că deșeurile de plastic expediate din țările occidentale contaminează aprovizionarea cu alimente din Indonezia.
Ceea ce se întâmplă este că producătorii locali de tofu (un aliment de bază) ard importurile de deșeuri de plastic ca și combustibil în fabricile lor. Fumul este toxic, otrăvind aerul înconjurător și cauzând numeroase probleme de sănătate pentru locuitorii locali. Cenușa de plastic cade, de asemenea, pe pământ sau este scoasă din cuptoare și împrăștiată de locuitori pe sol ca o modalitate de a scăpa de ea. Găinile crescute în libertate ciugulesc apoi pământul în căutarea hranei și ingerează cenușa toxică, care le contaminează ouăle.
Cercetătorii IPEN știau că testarea ouălor va dezvălui prezența substanțelor chimice, dar nu se așteptau ca rezultatele să fie atât de grave. BBC relatează:
(Zona din Vietnam menționată a fost contaminată timp de 50 de ani și a început recent o operațiune de curățare pe parcursul unui deceniu, finanțată de Statele Unite cu suma de 390 de milioane de dolari.)
Așa cum explică New York Times, această poluare oribilă începe cu actul bine intenționat al occidentalilor de a arunca plasticul în coșul de reciclare. Ei cred că va fi transformat în ceva util, cum ar fi pantofi de alergare, pulovere din lână sau periuțe de dinți, dar acest lucru este puțin probabil. În schimb, este expediat în străinătate către locuri precum Indonezia, care au umplut golul de când China și-a închis porțile pentru importurile de plastic în urmă cu aproape doi ani.
Indonezia nu dispune de facilități bune de reciclare și nici de infrastructura necesară pentru a gestiona cele aproximativ 50 de tone de plastic de calitate inferioară pe care le primește zilnic, o mare parte din acesta fiind strecurat ilegal în transporturile de hârtie de către exportatorii străini ca o modalitate de a scăpa de el. Odată rămasă cu plasticul nedorit, Indonezia îl transportă cu camionul în satele care îl folosesc drept combustibil.
Raportul New York Times conține fotografii șocante ale plasticului fiind folosit în fabricile de tofu. Pentru noi, cei din Occident, gândul de a arde cantități mari de plastic este tulburător, dar când costă a zecea parte din prețul lemnului și există munți de el peste tot și nicio reglementare guvernamentală de menționat, sătenii indonezieni simt că nu au de ales.
Cei dintre noi care se află la începutul lanțului de aprovizionare cu plastic trebuie, totuși, să realizăm complicitatea noastră în această problemă oribilă. Prin continuarea cumpărării plasticului și a ‘reciclării’ acestuia, alimentăm și noi ciclul. Trebuie să ne asumăm o responsabilitate parțială pentru ouăle otrăvite, ceața neagră din timpul zilei, spitalizările repetate ale copiilor care nu pot respira.
© IPEN
O interdicție totală a exporturilor de plastic occidental ar ajuta semnificativ, potrivit profesorului Peter Dobson de la Universitatea Oxford. Acesta a declarat pentru BBC că ar „încuraja dezvoltarea tehnologiilor pentru reciclarea sau reutilizarea deșeurilor de plastic, sau pentru a descuraja utilizarea pe scară largă a plasticului.”
Știm că este posibil să ne limităm dependența de plastic. Chiar săptămâna aceasta, Greenpeace a publicat un raport despre cum ar putea arăta supermarketurile dacă ar renunța la plasticul de unică folosință, și am scris numeroase articole despre cum să reduce plasticul acasă. Dar necesită o schimbare majoră de comportament și o dorință din partea indivizilor de a face lucrurile altfel. Povești precum aceasta din Indonezia ajută deoarece ne fac să realizăm că deciziile noastre de cumpărare au consecințe profunde.
