De aproape 80 de ani, conservatorii încearcă să creeze un parc internațional. Regiunea ar cuprinde aproximativ 1,21 milioane de hectare de zonă montană de deșert, incluzând terenuri protejate în parcurile naționale ale SUA, parcurile de stat din Texas și zone protejate din Mexic.
Pe partea americană, viziunea a început cu Parcul Național Big Bend, care acoperă peste 323.700 de hectare în Texas. Parcul este situat de-a lungul unei porțiuni de 190 de kilometri a fluviului Rio Grande, la granița dintre SUA și Mexic. Parcul se află în Deșertul Chihuahuan și conține o mare varietate de plante și animale native, incluzând peste 1.200 de specii de plante, 450 de specii de păsări, 56 de specii de reptile și 75 de specii de mamifere.
Conform Coaliției Greater Big Bend, un grup de conservare care protejează ecosistemul din zonă, parcul nu a fost niciodată destinat să aibă doar o anvergură națională. Acordul original semnat în El Paso, Texas, în 1935, prevedea crearea unui Parc Internațional SUA-Mexic.
În 1944, nu mult timp după înființarea Parcului Național Big Bend, președintele Franklin D. Roosevelt i-a scris o scrisoare președintelui Manuel Ávila Camacho din Mexic.
„Nu cred că acest demers din Big Bend va fi complet până când întreaga zonă a parcului din această regiune, de ambele părți ale fluviului Rio Grande, nu va forma un singur mare parc internațional”, a scris el.
Camacho a răspuns că este de acord.
Din păcate, politica și timpul au intervenit în aceste planuri. Președintele Harry Truman a continuat să susțină visul lui Roosevelt despre parc, dar când Camacho a părăsit funcția, interesul pentru cauza sa a slăbit.
Așa cum scrie Serviciul Parcurilor Naționale:
Dar, în cele din urmă, la mijlocul anilor 1990, două zone naturale protejate au fost înființate în Mexic: Maderas del Carmen în Coahuila și Canon de Santa Elena în Chihuahua.
„Aceste zone protejate de pe ambele părți ale fluviului Rio Grande ar putea forma coloana vertebrală a unui nou parc internațional care le-ar recunoaște ca un singur ecosistem și ar asigura gestionarea colaborativă de către ambele țări”, scrie Dan Reicher în The New York Times. Reicher este lector și cercetător la Universitatea Stanford și membru al consiliului de administrație al grupului de conservare American Rivers.
Parc internațional sau parcuri surori?
Dacă există zone protejate de ambele părți ale graniței, unii se întreabă de ce ar fi nevoie ca zona să fie desemnată parc internațional. Dar într-o perioadă în care granița este plină de diviziuni și discordie politică, aceasta poate aduce oamenii împreună. Coaliția Greater Big Bend spune:
Serviciul Parcurilor Naționale, însă, spune că discuțiile s-au îndepărtat de conceptul de parc internațional și s-au orientat spre ideea de „parcuri surori” sau „parcuri binare”. Fiecare zonă și-ar păstra propriul plan de gestionare, dar ar exista în continuare oportunități pentru gestionarea comună a ecosistemelor și resurselor partajate.
„Care va fi relația viitoare a acestor zone protejate învecinate de la granița dintre Statele Unite și Mexic? Numai timpul va revela rezultatul exact. Indiferent de ceea ce va aduce viitorul, ecosistemul Deșertului Chihuahuan de-a lungul acestei părți a graniței internaționale se bucură acum de protecția mediului oferită de două țări care împărtșesc scopul comun de a proteja resursele naturale ale acestei regiuni unice.”
