Structura celulară a unei frunze de arbore
Frunzele sunt fabrici de hrană pentru arbore. Alimentate de lumina soarelui, substanța verde din frunze, numită clorofilă, utilizează dioxid de carbon și apă pentru a produce carbohidrați (zaharuri) care susțin viața. Întregul proces se numește fotosinteză.
Frunzele unui arbore sunt, de asemenea, responsabile pentru funcțiile gemene de respirație și transpirație. Ambele procese susțin evapotranspirația, care permite arborelui să transporte apă și nutrienți din rădăcini.
Prin mici deschideri pe frunză, numite stomate, un arbore poate regla umiditatea și gazele. Cu schimbul de apă și absorbția de dioxid de carbon în timpul procesului de fotosinteză, eliberarea de oxigen care susține viața are loc ca produs secundar.
Structuri interne ale frunzei de arbore
Lama frunzei este compusă din straturi de țesut, fiecare având un rol important într-o frunză funcțională. Găsiți aceste structuri în diagrama atașată a țesuturilor celulare ale frunzelor.
Epidermă – Stratul exterior al frunzei și „pielea” protectoare care înconjoară țesuturile frunzelor.
Epidermă –
Cuticulă – Un înveliș protector ceros pe epiderma frunzelor care previne pierderea de apă pe frunze, tulpini verzi și fructe.
Cuticulă
Peri foliari – Acoperiri pe epiderma unei frunze care pot sau nu pot exista la fiecare specie de arbore.
Peri foliari
Stratul palisadic – Un strat dens de țesuturi parenchimatice tubulare lungi umplute cu cloroplaste pentru fotosinteză.
Stratul palisadic –
Cloroplaste – Structuri subcelulare fotosintetice în frunze și alte țesuturi verzi. Cloroplastele conțin clorofilă, un pigment vegetal verde care captează energia din lumină și începe transformarea acelei energii în zaharuri.
Cloroplaste
Fascicul vascular – Țesuturi xilemice și floemice, cunoscute în mod obișnuit sub numele de nervuri ale frunzelor.
Fascicul vascular
Mezofil spongios – Strat de țesuturi parenchimatice dispuse lax pentru a facilita mișcarea oxigenului, dioxidului de carbon și vaporilor de apă. De asemenea, poate conține unii cloroplaste.
Mezofil spongios
Stomata – Deschideri naturale în frunze și tulpini erbacee care permit schimbul de gaze (vapori de apă, dioxid de carbon și oxigen).
Celule de gardă – Celule specializate în formă de rinichi care deschid și închid stomatele.
Celule de gardă
Utilizarea anatomiei frunzelor pentru a identifica o frunză de arbore
Structuri botanice pe o frunză
Frunza unui arbore este cel mai bun marker botanic major care ajută la identificarea oricărei specii de arbore care are o frunză. Majoritatea arborilor pot fi identificați doar după frunză – sunt unice! Frunzele de arbori au multe forme și dimensiuni, multe cu structuri similare, dar majoritatea cu diferențe subtile. Chiar și diferențele minore pot determina identificarea exactă a speciei de arbore.
Frunzele adevărate sunt asemănătoare lamei și au o conexiune cu ramura numită pețiol. Marginile tuturor frunzelor se numesc margini și pot fi netede sau dințate, dar pot fi și întregi (fără lobi) sau cu un lob și un sinus.
O frunză de arbore poate fi simetrică sau asimetrică față de nervura mediană sau nervura principală. O frunză poate avea o singură nervură mediană sau mai multe care radiază din pețiol. O frunză va avea nervuri care radiază din aceste nervuri mediane.
Utilizarea acestor structuri pentru identificarea unui arbore
Cea mai populară și mai ușoară metodă de identificare a unui arbore este utilizarea unei chei de identificare a frunzelor de arbori. Majoritatea ghidurilor de identificare a arborilor se bazează foarte mult pe utilizarea frunzei ca punct de plecare. Am dezvoltat, de asemenea, o modalitate rapidă de a identifica cei mai comuni arbori din America de Nord – Identificarea arborilor folosind o cheie de identificare a frunzelor de arbori.
Identificarea arborilor folosind o cheie de identificare a frunzelor de arbori
