Așa cum a demonstrat întreruperea serviciilor Facebook, Instagram și WhatsApp de luni proved, suntem din ce în ce mai dependenți de tehnologia informației pentru divertisment, muncă și conectare umană. Dar care este costul climatic al tuturor videoclipurilor noastre virale și conversațiilor de grup?
Un nou studiu publicat luna trecută în Patterns sugerează că amprenta de carbon a Tehnologiei Informației și Comunicațiilor (TIC) este chiar mai mare decât se estimase anterior și va continua să crească dacă nimic nu se schimbă.
„Impactul TIC asupra mediului nu se va reduce în conformitate cu Acordul de la Paris fără eforturi majore concertate, implicând acțiuni politice și industriale ample”, a declarat pentru PlanetaNoastra într-un e-mail coautorul studiului, Kelly Widdicks, de la Universitatea Lancaster.
Costul de mediu al informației
Echipa de cercetare a lui Widdicks de la Universitatea Lancaster și Small World Consulting, o companie axată pe sustenabilitate, au revizuit trei studii majore care au evaluat emisiile TIC începând cu anul 2015.
„Partea TIC din emisiile globale de gaze cu efect de seră este estimată în prezent la 1,8-2,8%, dar luând în considerare impactul întregului lanț de aprovizionare și toate tipurile de emisii pentru TIC, am constatat că această pondere se situează de fapt între 2,1-3,9%”, spune Widdicks.
Aceasta ar putea să nu pară o contribuție mare în comparație cu lucruri precum încălzirea și electricitatea (25% din emisiile globale), agricultura și utilizarea terenurilor (24%) sau transportul (14%). Cu toate acestea, estimarea revizuită plasează emisiile TIC peste contribuția industriei aviatice mondiale, care se menține în jurul a 2%.
Produsele și tehnologia TIC generează emisii pe parcursul întregului ciclu de viață, de la extragerea mineralelor și metalelor, la fabricarea dispozitivelor, la energia care le alimentează și la eliminarea lor finală. Autorii lucrării au concluzionat că aceste emisii au fost subestimate parțial deoarece autorii studiilor nu au luat în considerare toate căile posibile pe care le-ar putea urma un singur produs printr-un lanț de aprovizionare. Acesta este un fenomen numit „eroare de trunchiere”. În plus, a existat o neînțelegere cu privire la ce anume se considera TIC. Unele studii au inclus televizoare, de exemplu, în timp ce altele nu. Estimarea mai mare a emisiilor realizată de autorii studiului a corectat atât eroarea de trunchiere, cât și a inclus televizoarele și alte electronice de consum.
În plus, autorii au considerat că aceste emisii vor continua să crească în condițiile actuale. Ei au susținut că emisiile TIC au fost atât mai mari decât estimat, cât și probabil să crească din trei motive principale.
- Efectul de recul: Efectul de recul este termenul pentru ceea ce se întâmplă atunci când îmbunătățirea eficienței unui produs sau a unei tehnologii duce la o creștere a cererii, compensând astfel economiile de energie. Acest lucru s-a întâmplat de-a lungul istoriei TIC și nu există niciun motiv să credem că se va opri.
- Subestimarea tendințelor: Studiile actuale tind fie să minimizeze, fie să ignore trei tendințe principale de creștere în sectorul TIC – Inteligența Artificială (IA), Internetul Obiectelor (IoT) și blockchain-ul. Lucrările analizate în studiu au abordat doar pe scurt IA și IoT și deloc blockchain-ul.
- Creșterea investițiilor: În același timp, industria investește masiv în IA, IoT și blockchain pentru viitor.
Bitcoin și blockchain-ul
Emisiile generate de blockchain au atras multă atenție în ultimii ani datorită creșterii Bitcoin. Bitcoin este un type of cryptocurrency care utilizează un blockchain pentru a adăuga tranzacții într-un registru digital. „Minerii” de Bitcoin rezolvă probleme complicate de calcul pentru a confirma blocuri de tranzacții și sunt recompensați cu monede digitale.
Cu toate acestea, puterea de calcul necesară pentru a rezolva aceste probleme necesită extrem de multă energie. De fapt, consumul anual de electricitate al Bitcoin rivalizează cu cel al mai multor țări. Luni, acesta se situa la 102.30 terawatt-hours, more than Portugalia, Chile sau Noua Zeelandă.
Unii au susținut că ar fi posibilă minarea Bitcoin și a altor criptomonede într-un mod mai sustenabil, spune Widdicks. Minerii ar putea folosi algoritmi care necesită mai puțină energie sau ar putea alimenta rezolvarea problemelor cu energie regenerabilă.
Cu toate acestea, există anumite pericole în a vedea energia regenerabilă ca o soluție pentru consumul de energie al Bitcoin în particular și al tehnologiei informației în sens mai larg. Pe de o parte, infrastructura necesară pentru energia regenerabilă generează propriile emisii. Pe de altă parte, multe tehnologii regenerabile necesită metale cu ofertă limitată, cum ar fi argintul necesar pentru panourile solare.
În cazul specific al Bitcoin, mașinile utilizate pentru minarea sa generează propriile deșeuri electronice. În plus, aproape jumătate din capacitatea de minare Bitcoin este concentrată în Sichuan, China, care se bazează în prezent pe energie din combustibili fosili.
Dincolo de Bitcoin însuși, unii au susținut că blockchain-ul ar putea face parte din soluția la criza climatică. Comisia Europeană, de exemplu, wants to use it pentru a genera informații mai transparente și mai precise despre emisiile de gaze cu efect de seră și eforturile de reducere a acestora. Dar autorii studiului au subliniat că eforturile europene de utilizare a TIC pentru reducerea emisiilor erau așteptate să facă acest lucru doar cu 15%, insuficient pentru a atinge obiectivele climatice. Și emisiile generate de TIC însuși trebuie încă luate în considerare.
„În viitor, sectorul TIC (inclusiv industria, mediul academic și guvernul) ar putea fi nevoit să ia decizii dificile cu privire la ce probleme pot și ar trebui rezolvate folosind calculatoarele și cine poate accesa resursele TIC necesare pentru astfel de soluții”, spune Widdicks.
Reducerea consumului de energie
Totuși, autorii studiului nu cred că emisiile TIC trebuie să continue să crească. O parte a opririi creșterii înseamnă calcularea precisă a acestor emisii.
„Trebuie să ne asigurăm că întregul sector TIC adoptă aceeași abordare pentru calcularea emisiilor TIC, care să includă pe deplin lanțul de aprovizionare și toate tipurile de emisii, că aceste estimări sunt transparente și împărtășite pentru a putea fi analizate independent și că întregul sector stabilește și atinge ținte de reducere a carbonului care sunt în conformitate cu Acordul de la Paris”, spune Widdicks.
Dincolo de simpla trecere la surse de energie regenerabilă, companiile de tehnologie pot atinge aceste ținte asigurându-se că designurile lor sunt sustenabile. În acest scop, cercetătorii lucrează acum la proiectul PARIS-DE (Design Principles and Responsible Innovation for a Sustainable Digital Economy). Acesta este un laborator digital care va permite dezvoltatorilor să evalueze amprenta de carbon a designurilor potențiale.
Există anumite lucruri pe care persoanele fizice le pot face pentru a reduce emisiile generate de calculatoarele lor personale, spune Widdicks. Acestea includ păstrarea dispozitivelor cât mai mult timp posibil pentru a evita deșeurile generate de eliminare și cumpărarea de la companii cu ținte climatice clare.
„Cu toate acestea”, adaugă Widdicks, „trebuie făcut mult mai mult la nivel industrial și politic și aici ar trebui să se pună accentul pe schimbarea sustenabilă pentru sectorul TIC.”
Companiile pot face mult mai mult decât consumatorii pentru a pune capăt obsolescenței planificate, de exemplu, asigurându-se că software-ul nou nu este incompatibil cu hardware-ul mai vechi. În plus, ele pot proiecta în așa fel încât să încurajeze comportamente sustenabile. Serviciile de streaming pot opri redarea automată a videoclipurilor sau utilizarea implicită a calității înalte.
