Animalele sălbatice din întreaga lume duc lipsă de spațiu. Chiar și în locuri fără mulți oameni, ecosistemele sunt modificate în masă pentru a face loc priorităților umane, cum ar fi terenuri agricole, câmpuri de gaze, autostrăzi și conducte.
Aceste habitate modificate pot fi mai slabe, dar multe găzduiesc în continuare o cantitate surprinzătoare de faună sălbatică. Și în ciuda urgenței de a păstra zone sălbatice mari și curate pentru animalele care au nevoie de ele, conservatorii caută, de asemenea, modalități de a ajuta mai multe specii să prospere în locuri revendicate de oameni. Așa cum susține biologul Steve Barlow, specialist în faună sălbatică din Florida, aceste locuri ar putea susține o biodiversitate mai bogată — împreună cu numeroasele sale beneficii — dacă infrastructura noastră s-ar inspira puțin mai mult din sălbăticia pe care a înlocuit-o.
Este un pic ca ideea de design universal, dar chiar mai universal.
Și Barlow are un plan pentru a demonstra ce vrea să spună. El a inventat o căsuță pentru păsări care poate fi adăugată cu ușurință pe stâlpii de marcaj utilitar, acele semne omniprezente care marchează culoarele de trecere pentru conducte, cabluri și alte utilități subterane. Numită Nesting Post, este menită să restabilească habitatul pierdut pentru anumite păsări care cuibăresc în cavități, și la o scară masivă datorită prevalenței stâlpilor în America de Nord. El notează că nu ar interfera cu scopul inițial al marcajelor, deci ar trebui să fie un câștig pentru toată lumea.
„Avem sute de milioane de astfel de marcaje acolo”, spune Barlow. „De ce să nu le facem mai utile decât doar marcarea culoarului de trecere?”
Planul său vizează păsările care cuibăresc în cavități secundare, specii care își cresc puii în copaci scobiți sau alte nișe, dar nu au capacitatea de a crea singure aceste spații, bazându-se în schimb pe cavități preexistente. A început cu o epifanie în anii 1990, iar după 20 de ani în care a copt ideea, Barlow a obținut un brevet în S.U.A. la sfârșitul anului 2017. Dacă proiectul său va avea succes, ar putea nu numai să stimuleze zeci de specii care cuibăresc în cavități — similar campaniei de căsuțe pentru cuibărit care a ajutat populațiile de mierlă albastră să își revină secolul trecut — dar și o serie de ecosisteme și comunități îmbogățite de prezența lor.
‘Dacă o construiești, ele vor veni’
Această căutare este personală pentru Barlow, care o urmărește până în copilăria sa în zona rurală din nordul Floridei. Sălbăticia regiunii i-a aprins dragostea pentru natură — „a fost cu adevărat un teren de joacă pentru un biolog aspirant, ceea ce eram deja la 10 ani”, spune el — dar populația umană în creștere rapidă a început, de asemenea, să-l îngrijoreze în timp.
„Am fost norocos că am crescut într-o zonă foarte diversă biologic”, adaugă el. „Dar există și o dezvoltare rampantă odată cu mutarea oamenilor, iar asta a avut un impact real asupra mea. Acest habitat se pierde, iar tu te confrunți cu o realitate pe care nu o vei opri. Oamenii se vor muta în Florida și vor iubi Florida din aceleași motive pentru care o iubesc și eu. Această realitate mi-a modelat cumva viața.”
La vârsta de 15 ani, Barlow a început să facă voluntariat pentru Florida Fish and Wildlife Conservation Commission (FWC) și U.S. Fish and Wildlife Service (FWS). A servit cinci ani în Armata S.U.A. după liceu, apoi a folosit beneficiile pentru veterani pentru a urma facultatea, obținând o licență în biologie și chimie, urmată de un masterat de la Universitatea din Florida în științe ale mediului și ecologia faunei sălbatice.
Primul loc de muncă al lui Barlow la FWC a implicat proiectarea și construirea de căsuțe pentru lilieci, ceva care l-a fascinat. Tatăl său fusese constructor, așa că a crescut cu abilități de construcție, iar acum avea o modalitate perfectă de a le folosi. „Este cu adevărat o pasiune pentru mine”, spune el. „Atunci când creezi o structură de cuibărit sau de odihnă, creezi habitat. Și când o faci pentru a atrage o anumită specie, și apoi le vezi folosind-o, pentru mine asta este aproape ca un miracol. Este ca și cum ‘dacă o construiești, ele vor veni’.”
Gândind în afara căsuței pentru cuibărit
Sămânța invenției lui Barlow a fost plantată chiar mai devreme, pe când era încă la facultate. Într-o zi, la sfârșitul anilor ’90, urmărea o pereche de mierle albastre cuibărind într-un copac scobit, când i-a venit o idee: „Majoritatea căsuțelor pentru cuiburi pe care le construim sunt pătrate, cu cherestea de dimensiuni standard. Și m-am gândit: ‘De ce să nu construim și unele rotunde?’” Asta ar putea ajuta o căsuță de cuib să fie mai atractivă pentru unele păsări care cuibăresc în cavități, a raționat el, prin imitarea mai fidelă a locurilor lor naturale de cuibărit. A experimentat cu țevi de plastic, care ofereau rotunjime, precum și rezistență la veverițe și ciocănitori.
„Prima pe care am construit-o a fost în 1997. Păsările s-au obișnuit foarte bine cu ea, așa că am pus câteva zeci dintre acestea în câteva locuri”, spune el. „Practic, nu necesitau întreținere, iar ciocănitorii nu puteau mări gaura, așa cum fac la o căsuță de lemn.”
Barlow s-ar putea să nu fie prima persoană care a construit o căsuță rotundă pentru păsări, dar asta a fost doar prima parte a descoperirilor sale. Partea a doua a venit câțiva ani mai târziu. „În jurul anului 2000, puneam niște [stâlpi de cuibărit] de-a lungul unui culoar de trecere, și s-a întâmplat ca în același timp o echipă să vină și să instaleze cablu de fibră optică”, spune el. „Au pus un stâlp de marcaj chiar lângă unul dintre stâlpii mei de cuibărit și imediat am văzut că ar fi ușor să încorporez o cavitate de cuibărit într-unul dintre acești stâlpi.”
Barlow știa că aceasta era o idee bună, dar nu era prioritatea sa principală la momentul respectiv. Lucra încă și la căsuțe pentru lilieci, dezvoltând designuri mai spațioase pentru a găzdui colonii mai mari și a servi drept spectacole educative pentru oameni. În 2006, a fondat o companie numită Wildlife Integration, specializată în căsuțe pentru lilieci de dimensiuni comunitare, cu misiunea sa de a „aduce fauna sălbatică și oamenii împreună într-un mod pozitiv”. Aceasta rămâne un focus major pentru Barlow, dar și cealaltă invenție a început să-l macine.
„Sincer, am stat pe idee o vreme”, spune el. „Ideea asta îmi bântuia mintea de șapte sau opt ani, și apoi, pur și simplu vine un moment în care îți spui: ‘Știi ceva, pur și simplu o voi face’.”
Poziție privilegiată
Lucrând cu designeri și ingineri, Barlow a dezvoltat o modalitate de a-și încorpora Nesting Posts în marcajele utilitare cu modificări minime. Asta este important pentru accesibilitate, explică el, dar și pentru păstrarea scopului inițial al marcajelor: avertizarea oamenilor să nu deranjeze utilitățile subterane sensibile.
„Avem un design care se poate integra foarte ușor în orice sistem de stâlpi de marcaj, de obicei fără a înlocui stâlpul propriu-zis”, spune el. „Culoarea accesoriului de pe vârf marchează ce se află dedesubt. Portocaliul este pentru comunicații, galbenul pentru conductele de gaz, uneori roșul indică petrol lichid sau electricitate. Deci sunt codificate prin culori, dar culoarea nu afectează cu adevărat utilizarea de către păsări. Ar păstra toate avertismentele, deci nu ar interfera cu scopul pragmatic pentru care se află acolo acel marcaj.”
Planul era suficient de promițător încât Barlow a decis să solicite un brevet, un proces care a durat încă câțiva ani. A primit în cele din urmă brevetul în noiembrie 2017, iar acum este în discuții cu potențiali parteneri, inclusiv companii de energie și comunicații, precum și cu un producător de stâlpi de marcaj. Nesting Posts nu ar reprezenta o cheltuială mare, spune Barlow, deoarece oricum companiile sunt obligate să marcheze culoarele de trecere pentru aceste active subterane.
Există și un alt avantaj pentru companiile de utilități: Nesting Posts ar putea contribui la creșterea credibilității lor în domeniul conservării, mai ales dacă ar difuza rezultatele pe internet. „Cu camere web, cred că este o oportunitate excelentă de a ajuta la implicarea oamenilor, deoarece oricine le poate vedea online”, spune Barlow. „Este o modalitate bună pentru industrie de a demonstra unele lucruri pozitive care se întâmplă pe culoarele lor de trecere.”
Multe dintre aceste coridoare sunt deja habitate succesionale bune, adaugă el, găzduind o varietate de polenizatori, păsări de pajiște și alte viețuitoare native. „Și astfel, prin adăugarea unei cavități de cuibărit pe acel culoar de trecere, adaugi cu adevărat ceea ce lipsește în multe cazuri. Face habitatul chiar mai divers.”
Pene fondatoare
Nesting Post ar putea beneficia cel puțin 28 de specii de păsări care cuibăresc în cavități, spune Barlow, și multe dintre aceste specii sunt bine echipate să întoarcă favoarea.
„Toate aceste păsări joacă un rol în mediu. Majoritatea mănâncă insecte, deci, evident, asta este un lucru bun în cea mai mare parte, deoarece ajută la echilibrarea populațiilor de insecte”, spune el. „Și cavitățile de cuibărit sunt un factor limitativ pentru populațiile [păsărilor]. Deci, din punct de vedere ecologic, acest lucru ar fi probabil un beneficiu pentru speciile care cuibăresc în cavități, dar și prezența acestor specii este un beneficiu pentru majoritatea operațiunilor agricole. Este pur și simplu un lucru bun să ai mai multe animale care consumă insecte.”
Speciile de păsări vizate includ:
- Mierlă albastră estică
- Mierlă albastră de munte
- Mierlă albastră vestică
- Pițigoi de cap negru
- Pițigoi boreal
- Pițigoi de Carolina
- Pițigoi cu spate castaniu
- Mâncător de muște cu gât cenușiu
- Mâncător de muște cu moț mare
- Dumbrăveancă cu cap maro
- Dumbrăveancă pitică
- Dumbrăveancă cu piept roșu
- Dumbrăveancă cu piept alb
- Bufniță Elf
- Rândunică de copac
- Rândunică verde-violet
- Pițigoi cu creastă neagră
- Pițigoi cu frâu
- Pițigoi de ienupăr
- Pițigoi de stejar
- Pițigoi cu moț
- Păsărel Lucy
- Gureș de Bewick
- Gureș de Carolina
- Gureș de casă
Nesting Posts sunt o idee intrigantă pentru conservarea păsărilor, spune Jennifer McCarthey Tyrrell, coordonator pentru comunități prietenoase cu păsările la Audubon South Carolina.
„Deoarece cavitățile disponibile pentru cuibărit pot fi un factor limitativ pentru speciile care cuibăresc în cavități secundare, aceste căsuțe sunt o modalitate excelentă de a utiliza structurile existente pentru a crea mai multe cavități”, scrie ea prin email. „Mă întreb însă dacă puii vor reuși să zboare cu succes din cuib dacă nu se pot agăța de suprafața alunecoasă de PVC din interiorul cavității pentru a se cățăra afară, în cazul în care cuibul nu este suficient de aproape de gaură pentru a putea sări.”
De asemenea, este ideal să îndepărtați materialul vechi de cuib după sezonul de cuibărit, notează ea, pentru a ajuta la reducerea amenințării paraziților asupra puilor din cuib. „Dar cred că este o idee grozavă de a ajuta populațiile limitate de disponibilitatea cavităților”, adaugă ea, „și care au scăzut din cauza obiceiurilor noastre de a curăța copacii morți din motive estetice.”
Acestea sunt puncte bune, spune Barlow, și pe care le-a luat și el în considerare. „Am experimentat atât cu asperizarea interiorului țevilor chiar sub gaura de intrare cu șanțuri orizontale, cât și lăsându-le pur și simplu netede”, spune el. „Deși observațiile mele pe prototipuri de cutii sunt cel mult anecdotice, nu am observat nicio diferență între aceste două variabile.”
Adâncimea căsuței pentru cuib ar putea fi chiar mai importantă, adaugă el. „Mă asigur că cutiile nu sunt prea adânci de la gaura de intrare din mai multe motive. În primul rând, ar fi probabil mai dificil pentru puii proaspeți să zboare dacă ar fi prea adânc într-o cutie. De asemenea, cred că o adâncime mai mare încurajează utilizarea de către vrăbiile de casă non-native. Prefer o cutie de aproximativ 14 până la 15.5 centimetri (5.5 până la 6 inci) adâncime pentru majoritatea speciilor care cuibăresc în cavități secundare.”
Barlow a auzit multe îngrijorări că Nesting Posts ar putea fi folosite de vrăbiile de casă, invadatori eurasiatici care concurează cu multe păsări nord-americane. Este o îngrijorare valabilă, spune el, dar căsuțele mai puțin adânci și amplasarea atentă pot descuraja vrăbiile de casă. Iar în zonele urbane unde vrăbiile de casă sunt inevitabile, adaugă el, „există încă valoare educațională pentru un copil urban să experimenteze cuibăritul păsărilor.”
În ceea ce privește curățarea anuală, Barlow este de acord că este o bună practică, dar spune că nu este vitală. „Nu mi-am curățat niciodată prototipurile în Florida și continuă să scoată pui în fiecare an din 1998. Dar, într-un scenariu ideal, un grup local de cercetași sau voluntari/capitol Audubon ar putea adopta o secțiune de culoar de trecere utilitar pentru a întreține și monitoriza anual cavitățile. Cu siguranță aș depune eforturi pentru acest tip de întreținere, nu doar pentru a beneficia păsările, ci și pentru a implica oamenii.”
Adunându-se în stol
Și asta aduce în discuție unul dintre principalele obiective ale lui Barlow pentru Nesting Post. Deși proiectul este aparent concentrat pe restabilirea habitatului aviar pierdut, nu este doar pentru păsări.
„Este vorba despre oameni la fel de mult ca și despre faună sălbatică”, spune el. Ajutând aceste păsări care cuibăresc în cavități secundare să trăiască mai aproape de oameni și instalând camere web în Nesting Posts, speră să ajute mai mulți oameni — în special copii — să aibă genul de experiențe transformatoare cu natura pe care le-a avut el în copilărie.
„Ce-ar fi dacă există un copil acolo care urmărește asta și asta îl inspiră să urmeze domeniul nostru și să facă ceva pentru fauna sălbatică în viața lui”, spune el. „În fiecare zi mă gândesc la asta. Nu trece o zi fără să mă gândesc nu numai la fauna sălbatică care folosește structura, ci și la faptul că o persoană va observa asta.”
