Încercarea de a trăi într-un mod mai sustenabil implică o gândire mai atentă la ceea ce purtăm. În Regatul Unit, există un interes crescând pentru readucerea producției de textile acasă și pentru cultivarea din nou a culturilor tradiționale de fibre pe câmpurile britanice.
Anumite părți ale Regatului Unit, inclusiv zona Blackburn, Manchester și Lancashire, precum și părți din estul Scoției, au fost odată în centrul producției globale de textile; totuși, după al Doilea Război Mondial, industria a intrat într-un declin accentuat, pe măsură ce producția s-a mutat în străinătate din motive de reducere a costurilor. Două evenimente recente—Bienala Britanică a Textilelor 2021 în estul Lancashire, și primul Festival al Inului și Liniții din Scoția, care a avut loc luna trecută—au revitalizat din nou interesul pentru textilele locale.
Cultivarea inului, recolta uitată a Marii Britanii
Inul a fost cultivat odată pe întreg teritoriul Insulelor Britanice. A fost cultivat pentru prima dată pentru producția de pânză de in în timpul Epocii Bronzului.
Designerul de modă Patrick Grant, binecunoscut publicului britanic din serialul de televiziune „The Great British Sewing Bee”, a fost implicat într-un proiect numit Homegrown Homespun, care cultivă in și vopsitoare (o plantă care produce vopsea albastră) în Blackburn, Lancashire, pentru a le transforma în pânză de in și a produce haine locale, sustenabile. O parte din pânza de in creată de ei a fost expusă la Muzeul și Galeria de Artă Blackburn ca parte a Bienalei Britanice a Textilelor 2021.
Așa cum Patrick Grant a declarat pentru BBC, „În această țară obișnuiam să fim complet autosuficienți în ceea ce privește îmbrăcămintea. Majoritatea hainelor erau din in sau lână, iar inul era cultivat pe întreg teritoriul Regatului Unit. De fapt, în secolul al XVI-lea, legea prevedea ca fiecare proprietar de teren să dedice o porțiune din pământul său cultivării inului.” Ideea din spatele Homegrown Homespun este de a reconstrui întregul lanț de aprovizionare și de a readuce în Regatul Unit un comerț textil local, rezilient.
Legăturile comerciale cu cultivatorii și țesătorii de in flamanzi au adus expertiză în Scoția, iar florile albastre ale inului au apărut în tot regatul Fife și nu numai. Chiar anul acesta, ultima fabrică de textile din in din Fife, din Kirkcaldy, și-a închis, din păcate, porțile; dar un număr tot mai mare de cultivatori la scară mică sunt hotărâți să revitalizeze interesul pentru această cultură textilă și istoria sa fascinantă.
PlanetaNoastra a discutat cu țesătoarea și artista Dr. Susie Redman, care a participat luna trecută la Festivalul Inului și Liniții din Fife.
Ea a spus: „Sunt un cultivator de in la scară foarte mică—o parcelă de 2 metri x 2 metri pe terenul meu alocat—deși sper să o măresc anul viitor. Este o bucurie să cultiv, până acum fără probleme. Folosesc metode de permacultură fără arat pentru a-mi îmbunătăți solul și a preveni creșterea buruienilor pe timpul iernii. Germinația a fost excelentă și cu doar câteva măsuri pentru a proteja semințele în momentul germinației (șiruri de capace de folie de sticlă de lapte), nu fac multe altele.”
Redman a continuat spunând: „Inul merită cultivat, pentru a vedea minunatele flori albastre și capsulele cu semințe pe care le găsesc prea frumoase pentru a le composta; își găsesc drumul în țesăturile mele. La scara mică la care lucrez, este o bucurie să smulg inul la recoltare în loc de a face săpături grele.
Se pare că avem clima potrivită toamna pentru uscare și apoi pentru topire prin rouă/ploaie. Sper cu adevărat ca fermierii să ia în considerare inul ca parte a rotației culturilor. Ce priveliște va fi!”
Mulți speră că inul își va găsi din nou locul pe fermele britanice și că hainele vor putea fi din nou cultivate și făcute pe solurile britanice.
Urzici pentru textile
Inul nu este singura fibră cu un mare potențial pentru crearea de textile locale în Regatul Unit. Există, de asemenea, un mare interes pentru utilizarea urzicii comune. Acest concept de utilizare a urzicilor pentru textile nu este deloc nou.
La fel ca inul, Urtica dioica și alte urzici din lume au fost folosite în fabricarea țesăturilor de milenii. Există dovezi solide pentru utilizarea istorică a urzicilor în textile în Scoția, de exemplu, unde se crede că au fost folosite mai pe scară largă înainte ca cultivarea inului să ia amploare și alte fibre să fie importate mai mult din străinătate.
STING (Sustainable Technologies in Nettle Growing) a fost un proiect britanic la Universitatea De Montford care a lucrat pentru a dezvolta urzicile ca țesătură. Camira produce acum o gamă de țesături sustenabile, inclusiv cele cu urzici din Driffield, baza lor din Yorkshire. Ei arată, de asemenea, marele potențial al altor fibre locale pentru textile—lâna sustenabilă britanică și cânepa, de exemplu.
Dar se poate face mai mult. Mulți mici fermieri și grădinari individuali experimentează, de asemenea, cu fibre de urzică și alte materiale cultivate local, precum și experimentând cu tehnici și strategii care localizează cultivarea pentru modă.
Analiza istoriei textile din Regatul Unit ne poate ajuta să creăm un viitor mai sustenabil, în care facem agricultură pentru modă și textile locale, nu doar pentru alimente locale.
