Este greu de crezut că au trecut aproape zece ani de când PlanetaNoastra a scris pentru prima dată despre iminenta demolare a unuia dintre cele mai influente proiecte de locuințe din lume, Robin Hood Gardens din Londra, realizat de Alison și Peter Smithson. L-am citat pe Amanda Baillieu în prima mea postare din februarie 2008, care a rezumat de ce ar trebui salvat: „Acest lucru nu se datorează pur și simplu faptului că noi credem că clădirea este importantă din punct de vedere arhitectural. Problema depășește cu mult arhitectura și ridică întrebări despre exact de ce se aruncă resurse vaste pentru a demola clădiri pur și simplu pentru că sunt considerate a aparține ideologiei demodate a unei epoci anterioare.”
Au existat multe motive pentru a salva această clădire, de la cele arhitecturale la cele de mediu și istorice. Criticul de la New York Times, Nicholas Ouroussoff, a scris în 2008 desprede ce ar trebui salvat:
© Sandra Lousada, 1972 © The Smithson Family Collection
De atunci, clădirile brutaliste de această epocă, precum Barbican sau Trellick Tower a lui Erno Goldfinger, au devenit proprietăți de mare căutare, pe măsură ce oamenii le recunosc valoarea arhitecturală. Dar, în ciuda sprijinului incredibil din partea comunității arhitecturale, toate încercările de a salva această clădire au eșuat. În cea mai recentă încercare, Simon Smithson, fiul lui Alison și Peter, a vorbit despre clădire, a apărat-o și a atacat grupurile de conservare care au refuzat să intervină pentru aceasta:
Acum, după zece ani de demolare prin neglijență (sau pentru a folosi noul meu termen preferat, Întârziere Predatoare), buldozerele sunt la fața locului și demolarea a început.
© CF Møller
Clădirea va fi înlocuită de ceea ce pare a fi un proiect frumos realizat de niște arhitecți talentați, dar, oh, ce am pierdut.
